O poza face cat 1000 de cuvinte, si-atunci, 1000 de cuvinte cat fac? Mereu m-au pasionat echivalentele si simbolurile, lucrurile care se ascund in spatele evidentului. Si cred ca sentimentul era reciproc, pentru ca toata viata mea lucrurile iesite din tipar m-au cautat, mi s-au aratat, au fost profesorul de care am avut nevoie. Veniti cu mine in randurile urmatoare pentru a vedea o poveste devenita lectie de viata.
Era Ianuarie 2016, Bucuresti, zapada si amintiri cat cuprinde. Cu un an inainte eram in Sri Lanka unde era cald si foarte bine, oamenii se purtau dragut cu mine si ma priveau cu respect. Zi de zi mancam ceva nou si exotic, inotam pe o plaja diferita, vedeam animale despre care nici nu stiam ca exista. Fusesem intr-un proiect caritabil si am ramas cateva zile in plus pentru a descoperii cultura si oamenii acelei insule care m-a cucerit iremediabil.
Cu amintirile un ierni fierbinti pe un alt continent, am acceptat deplasare in Capitala pentru reuniunea anuala a firmei la care lucrez. Acolo am gasit oameni stresati, fara locuri de parcare, circulatie ingreunata si intr-un final am ajuns la hotel: Athenee Palace Hilton Bucharest. 2015 fusese un an bun asa ca urma sa fim cazati intr-o locatie de lux. Impreuna cu o colega imparteam un Twin Guest Room - si eu am ajuns prima, asa ca am gasit pe televizor : "Welcome Ms. Diana." Deja incepea sa se mai compenseze drumul lung de la 5 dimineata, dupa o noapte nedormita. La micul dejun aveam o doamna care ne gatea omleta dupa preferintele noastre, aveam un bufet suedez pe placul oricui, personalul hotelului era mereu zambitor. Mama mea era mandra de mine: traiam sperantele ei pentru mine: prin munca mea am ajuns sa stau in cele mai bune hoteluri din tara.
Iar eu ma bucuram la maxim de lux, explorand fiecare colt al hotelului. Vazusem eu ca liftul spunea ca exista ceea ce se numeste "Executive Lounge" la ultimul etaj. Asa ca m-am dus sa il vad, fara sa stiu ca in mod normal nu as avea acces. Si chiar cand am ajuns la usa, un domn a iesit si mi-a deschis. Si am intrat. Luxul ajunsese la superlativ. Tartine cu somon la 22 noaptea, sucuri proaspete - dar mai mult de-atat, privelistea. Am iesit afara pe balcon sa vad Bucurestiul noaptea. Terasa era acoperita de o zapada virgina, curata, orasul era luminat. Aceste clipe mi-au adus aminte de vara mea din iarna trecuta cand ma asteptasem sa vad saracie lucie in Sri Lanka, dar am gasit o tara minunata, cu o bucatarie fix pe placul meu si cu oameni extraordinar de primitori ( cateodata chiar ma simteam de parca eram acasa). In clipele acelea cand realitatea se imbina cu amintirea, am apasat pe camera foto - si s-a salvat aceasta poza, care pentru mine, are de toate: lumini romantice, atmosfera si cateva lectii de viata. 
Prima lectie este : Cauta mereu ceva nou si vei fi uimit. Camera mea de hotel, piscina, restaurantul erau foarte frumoase si suficiente pentru multi. Dar eu mi-am dorit macar sa vad ce inseamna "the best" pe care il avea hotelul de oferit.
A 2-a lectie : Fii mereu pregatit sa accepti sansele care ti se ofera. Eu mi-am dorit sa ajung in Executive Lounge si "Universul a conspirat la dorinta mea", facand ca un domn galant sa imi deschida chiar atunci usa ( am revenit si a 2-a zi, sa mai petrec putin timp in lounge, dar nu a mai fost nimeni care sa imi fac "upgrade"). La fel si cu proiectul umanitar in Sri Lanka : la o poveste, un amic m-a intrebat: vrei sa mergi sa predai engleza in Sri Lanka, la un orfelinat? Vreau. Si restul au fost detalii de rezolvat pe parcurs.
A 3-a lectie: Traieste in prezent ca se te poti bucura de el. Daca ati fost macar o iarna in Bucuresti stiti de ce toata lumea se plange: mizerie in exces, strazi secundare blocate de zapada, frig, vant etc. Sejurul meu din Sri Lanka fusese fenomenal: mancarea mea preferata, clima mea ideala, simteam totul foarte familiar, desi eu venisem doar cateva zile. In ianuarie 2016 aveam 2 variante: sa stau sub plapuma in camera si sa-mi "plang de mila" ca nu mai sunt la malul Oceanului sorbind dintr-o nuca de cocos sau puteam sa aleg sa ma bucur de ceea ce mi se ofera. Aceasta poza imi confirma inca o data ca Bucurestiul este intradevar micul Paris si ca romantismul este la el acasa, chiar si sub 50 de cm de zapada.
Lectia a 4-a : Treci de suprafata pentru a vedea in profunzime. Sri Lanka era considerata un loc sarac - care m-a fascinat prin frumusetea ei si caldura oamenilor. Bucurestiul nostru blamat inca mai are locuri pline de farmec ascunse privirilor celor neatenti.
premii foarte interesante: kituri ADN care iti vor spune multe lucruri despre tine si chiar bilete de avion pentru a vedea locurile din care iti tragi radacinile.
Si acesta nu este singurul lor concurs COOL. Foarte multe firme si situri de turism fac marketing - dar eu rezonez mai mult cu concursurile lor - mi se pare ca sunt pentru genul meu de om :)
Cadrul de mai sus a adus lumina, desi era intuneric afara. Pentru voi, care au fost pozele care au facut claritate in mintea voastra?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu