Pe locuri, fiti gata, decolaaaam!

Ca orice om care lucreaza de-acasa m-am trezit la ora 14, dupa o noapte in care ma pusesem la somn la 6 dimineata. M-am dus sa imi beau binemeritata apa cu lamaie si vad ca aveam 10 apeluri ratate si 5 SMS-uri si inca 20 de mailuri necitite. Nimic neobisnuit pana aici; ma uit putin la subiect si vad circuite Christian Tour. "Probabil au o oferta pentru vara" mi-am spus si am zis sa-l deschid, sa-mi incep ziua cu un vis de vara. Nu stiu daca apa a avut vreun sambure, dar era sa ma inec: 

"Draga Oana, 

Sunt Raluca Hatmanu, Director Comunicare Christian Tour si ne-am cunoscut luna trecuta la Gala Bloggerilor de Turism din Romania. M-ai surprins placut cu abordarea ta naturala si fiecare postare a ta transmite indragosteala ta fata de orice colt de pamant pe care ai pasit. Deaceea am placerea de a te invita intr-un program pilot al firmei noastre : Last minute fun - un program dedicat celor ce vor o doza de adrenalina in viata lor sau pur si simplu vor sa fie parte la o frumoasa nebunie. 3 Destinatii aflate doar in ziua plecarii. Ce spui, are you in? Avionul decoleaza azi la ora 19:00, din Aeroportul Cluj-Napoca.

P.S. Te-am sunat de dimineata sa te anunt si la telefon, dar fara noroc. Da-mi te rog un semn cand poti."

Dupa ce am citit acest text, mi-am pus frumos cana pe masa si am inceput sa sar in sus de bucurie. Dupa care am respirat adanc - pentru ca mai aveam doar 5 ore pana plecam si am zis totusi sa o sun pe Raluca, nu de alta, dar putea sa fie o gluma. Mi-a confirmat ca este foarte adevarat ceea ce scrie acolo si ca de fapt mai aveam doar 4 ore si 55 de minute. 

M-am dus repede sa vad daca nu mi-a disparut pasaportul prin mod misterios - si pasaportul meu era la locul lui. Am sunat-o pe cea mai buna prietena a mea sa o intreb daca poate sa vina la mine sa imi hraneasca si mangaie putin motanul si sa-mi ude plantele. M-a intrebat unde plec si cat timp. "Nu stiu, i-am raspuns, dar ma uit acum". 

Loredana Florica, Specialist Marketing la Christian Tour, imi trimisese itinerariul meu: Iordania, Japonia si tot visul se va termina in Italia. 

M-am uitat putin pe prognoza meteo : urma sa fie soare peste tot. Mi-am zis ca am sa-mi iau o geanta mare, o sa plec cu ea goala si am s-o aduc plina cu tot ce mi-a placut in aceasta vacanta. 

Iordania Experience

Hummus. Tabbouleh. Shish Kebabs. Kanafeh. Mai trebuie sa mai spun nume de mancaruri? Ca deja eu m-am ingrasat 5 kilograme doar gandindu-ma la aceste bunatati. Iordania isi rasfata turistii cu arome ca-n 1001 de nopti. Bucataria din Levant are ceva aparte, si eu cred ca pana nu voi calca pe acel taram, nu imi vor iesi retetele asa cum trebuie. Ador hummusul, as putea sa mananc zi si noapte ( si am inteles ca in Iordania chiar asa se intampla). Totusi, nu imi iese asa cum trebuie. Fierb nautul, dupa care trebuie sa il pigalesc de coaje, pun ulei, pun tahin, pun si gheata, dar degeaba. Asa de fin ca acolo nu imi iese. Dar in aceste cateva zile nu am de gand sa fiu trista la hummusul de-acasa, cand pot sa ma delectez cu hummusul din fata mea, in toate variantele lui : cu carne, cu branza, cu mirodenii, cu vinete. Numeste-l si il voi manca. In 2008 am mancat o salata Tabbouleh facuta de un bucatar iordanian in Bucuresti. Cred ca a vrut sa ma blesteme, pentru ca a fost extraordinara, si de 10 ani nu mai gasesc o salata care sa se ridice la acel nivel. Probabil o sa-mi iau o caserola de tabbouleh cu mine pe avion. 
Pe langa mancare delicioasa, Iordania se mandreste cu foarte multe monumente din patrimoniul UNESCO, asa cum este manastirea Petra : da , da - e lacasul de cult care aparea in atatea filme si documenter. Acum stiti unde sa il gasiti. Va dati seama ce civilizatie mostenim? Cum au putut ei sculpta in piatra ceva la inaltimi atat de mari si totusi ne minunam ochii si azi? 
Daca unele minuni nu pot fi descifrate, stiu sigur de ce pluteste totul in Marea Moarta - si vreau neaparat sa vad daca ma tine si pe mine salinitatea apei. Ati vrea sa facem o baie scurta in mare?

Soarele Rasare din Japonia.

Japonia, o tara cu soluri sarace dar cu oameni extraordinari de inventivi. Si o sa fiu acolo cand infloresc ciresii. Cum as putea sa imi imaginez o viata mai buna? Daca si voi sunteti de varsta mea, ati crescut cu Sailor Moon si sigur tineti minte ca ea toata ziua manca. Stia ea ce stia : bucataria japoneza ( "Washoku" ) are statutul de patrimoniu cultural imaterial UNESCO! Nici nu stiu cu ce sa incep: prajiturele din orez : rondele dulci care sper ca mi se vor topi in gura, sau cu sushi, sa vad daca imbucaturile divine sunt si mai bune in tara lor natala? Pe langa acestea vreau sa mananc Udon, pentru ca am mancat acest fel de taitei in Europa, si nu mi-au placut. Vreau sa vad daca savurati la un restaurant pitoresc de pe malul lacului Ashi, alaturi de o farfurie de sashimi ( adica bunatatea de la sushi, fara orez) nu o sa-mi schimbe parerea. Am citit mult despre Japonia si ii stiu si partile rele ( oameni care lucreaza enorm in corporatii, uitand viata personala, suprapopularea marilor orase etc.) , dar partile bune ma atrag ca un magnet : templele din Kioto, Palatul Imperial din Tokyo si multe altele pe care abia astept sa le descopar. 

Farmecul Umbrie

Stiti voi de cand asteptam sa revin in Italia? O sa spuneti ca e  relativ ieftin si ca pot sa merg oricand. Dar pentru ce vreau eu, nu poti oricand, si nu poti oriunde. Cea mai buna mancare pe care am gustat-o eu din bucataria internationala se numeste "farinatta" si e un fel de pizza din faina de naut, care nu se face peste tot, si de savurat - trebuie sa o savurezi neaparat pe o banca,la soare, admirand  privelistea ce iti taie rasuflarea. Farinatta trebuie sa fie aburinda pentru ca e proaspat scoasa din cuptor, cu putina sare si multe ierburi aromate si cand musti din ea prima data, sa simti ca ai atins un norisor din Rai. Degeaba o faci in Romania in tigaia de teflon. E buna, dar n-are treaba. Si nu am  o poza sa v-arat, dar fiecare pixel imi este tiparit in suflet. ( Da, da, trebuie si voi sa mergeti). 

Iubesc faptul ca in Italia sunt foarte multe cladiri facute acum 500 de ani, mentinute intr-o stare foarte buna si utilizate. Mi-ar fi placut ca atunci cand invatam in gimnaziu la istorie si desen despre Da Vinci, Caravagio, Rafael, Titian si alti mari artisti sa fi mers la Muzeele Vaticanului, sa vedem pe viu lucrarile lor. Daca atunci nu s-a putut, las' ca acum se poate. Niciodata nu este prea tarziu sa vezi ce inseamna dedicatia si talentul.

Primul Sfant non-ortodox despre care am aflat a fost San Francesco D'Assisi, protectorul animalelor domestice. Copil fiind, m-a impresionat cu bunatatea si empatia lui fata de animale si mereu mi-am dorit sa merg pe urmele lui, in locurile in care a trait si s-a format. Prea putin conteaza daca esti sau nu religios : eu sunt sigura ca in Catedrala Sfantul Francisc din Assisi oamenii isi regasesc pacea interioara. Imi plac bisericile ortodoxe, dar imi plac si cele catolice - si in general imi plac lacasurile de cult, deaceea imi doresc sa vizitez cat pot de multe. Este un alt lucru ce ma-ncarca pozitiv in calatorii. 

Si deja am ajuns la aeroport. Multumesc ca mi-ati fost alaturi in aceste 5 ore de pregatire, si abia astept sa impartasesc cu voi momentele cele mai interesante din calatoria mea. 

P.S. Ceea ce ati vazut in clipul anterior cat si in randurile de mai sus s-a intamplat ( momentan ) doar in imaginatia mea.  Totusi, astept ziua in care cei de la Christian Tour ma vor suna, si nu va mai fi totul un simplu articol in cadrul competitiei de Blogging Creativ : Spring SuperBlog 2018.
P.S. 2 poza Hummus este din arhiva personala, celelalte sunt proprietate Christian Tour.