Am o casuta mica,

Asa si-asa,
Si de fum nu mi-e frica,
Asa si-asa
Cu AIA Proiect eu am lucrat,
Si Casa in Camin, mi-am transformat!

Dragii mei, daca ati auzit de Gasca Zurli - sigur ati cantat putin in capul vostru. Si chiar daca nu ati auzit de Gasca Zurli si nici nu va place sa fredonati, poate ca v-am trezit o emotie cu propozitia "am o casuta mica": asa-i ca toata lumea isi doreste un locusor unde sa se simta acasa? Pentru ca acasa ne taram dupa o zi de munca in care am reusit sa nu jignim pe nimeni, desi erau destui care s-au jucat cu nervii nostri; acei patru pereti devin castelul nostru, unde putem sa avem perne pufoase sau ultima generatie de PlayStation iar "Camin nostru" exista atunci cand putem sa ne plimbam fara machiaj pentru ca suntem in siguranta. 

De ceva vreme vreau sa imi cumpar un apartament, pentru ca in ultimii 13 ani am locuit in camin sau in chirie si sincer, m-am saturat de mutat, cel mai mult m-am saturat de sortat, strans si impachetat doar pentru a despacheta si aranja totul intr-o noua locatie. Daca in chirie ar fi ca la hotel, sa aibe tot ce ii trebuie si hainele mele ar ajunge singure in dulapuri si bucataria ar fi dupa chipul si asemanarea mea, ar fi ideal. Dar nu este asa. 

Momentan locuiesc la Cluj, unde chiriile incep pentru un apartament de 2 camere de pe la 200 de euro - dar se termina la 1000-1500 de euro, in functie de cum crede proprietarul ca isi poate valoriza spatiul  ( asta ca sa nu spun "cum ii poate stoarce pe fraieri de bani). Momentan traiesc intr-un apartamen normal pentru care platesc in jur de 300 de euro/ luna impreuna cu iubitul meu. Pentru cum arata nu e mult, dar e mult comparativ cu rata de pe care o plateste un prieten de-al meu pentru un apartament la fel de dotat , mai nou si mai dragut in Bucuresti. E mult pentru disconfortul pe care il am de fiecare data cand trebuie sa il sun pe proprietar sa il intreb daca pot sa bat un cui sau pot sa schimb culoarea peretilor. Si cel la care stau eu in chirie nu e un om rau, dar doar ideea ca trebuie sa cer voie cuiva, la 32 de ani, sa fac ceva pentru a ma simti bine in incaperea in care stau, ma termina psihic. 

Zilele trecute am primit o noua provocare in cadrul concursului Spring SuperBlog 2018 : sa imi imaginez cum echipa AIA Proiect vrea sa ii ajute pe viitorii proprietari de case cu tot ce poate pentru a intocmi un camin de vis. Mai sunteti cu mine? sau deja ati inceput sa va ganditi fiecare la casa voastra?

Am fost initial pe la banca pentru a afla cam cat costa un credit imobiliar, care este suma maxima pe care o pot lua etc. Cu raspunsul bancii (70.000 de euro pot imprumuta) , am mers la biroul AIA Proiect si i-am rugat sa ma ajute sa imi fac o casa, si sa ma ajute cu tot ce pot ei sa o facem cu tot cu finisaje in 69.000 de euro , ca sa mai am macar bani de pat, saltea si cate ceva prin bucatarie, ca altfel voi sta intr-o casa frumoasa si goala si la propriu si la figurat. Le-am spus ca nu am nici teren, deci daca mi-ar putea spune cam ce ar trebui sa cumpar si la ce sa fiu atenta cand aleg, mi-ar fi de folos.

Andrei, inginerul lor topograf, impreuna cu Raul, arhitectul peisagist, Cristina, inginerul de rezistente si Ioana - arhitectul casei mele, aveau sa aibe grija ca visele mele sa se incadreze in buget.

Mi s-a facut un chestionar, pentru ca, la un proiect de casa trebuie sa stii mai multe decat bugetul. Trebuie sa stii ce functionalitati o sa aibe, daca va fi conectata la o gradina, cati oameni vor locui in ea etc. Eu imi doream o curte micuta de 10mp, 2 dormitoare, un dressing si un living, cu o bucatarie separata si bineinteles  o vie pe deal si piscina, dar, sa nu uitam ca aveam doar 70.000 de euro pentru tot. Ioana a fost foarte draguta si mi-a spus va proiecta o casa pe un nivel, dar va lasa acoperisul in stil mediteranean, pentru ca atunci cand voi avea un buget mai mare sau ajutorul cuiva, sa pot sa vin cu propunere de inaltare. Mi-a spus ca pot sa las in seama lor obtinerea avizelor de construire, pentru ca au experienta cu asa ceva. Si mie mi-a convenit, pentru ca mi se pare foarte greu sa mergi dupa avize, nu doar din punctul de vedere al timpului consumat, ci si din cauza faptului ca nu stii daca cel de la ghiseu este corect, sau daca are in vedere interesele tale cele mai bune.
Eu m-am bazat pe o echipa pregatita: adica daca cineva le-ar fi spus ca e alb, cand ei stiau ca e negru, aveau cunostintele necesare pentru a contrargumenta, iar eu, care nu am nici o pregatire in domeniu, nu as fi putut.
Mi-au spus cum sa imi aleg terenul, cam care e cea mai mica parcela in care m-as putea incadra, si daca intr-o buna zi vreau sa am si piscina, ar trebui sa imi aleg un teren cu cat mai putin pietris.
Gradina? Ce sa mai spun - o minunatie, am sa va chem sa o vedeti cand va fac turul casei. Pana atunci, multumesc mult inca o data AIA Proiect si va recomand oricui cu drag!

Dragoste la prima vedere

In primavara lui 2014 am fost la o conferinta in Nisa, dar cum din Cluj nu era un zbor direct, am aterizat pe Milano si am mers cu trenul pana in Franta. Majoritatea prietenilor mei au mers cu masina si eu imi blestemam decizia de a zbura : lipsa de flexibilitate, stres la ora, stres la bagaje, stres la stres, pe cand ceilalti faceau naveta Franta - Italia si se umpleau cu paste ieftine, pesto ieftin, ciocolata ieftina si eu vedeam cum se topesc banii mei in Franta pe te miri ce. Conferinta a fost frumoasa - dar nu am prea apucat sa vizitez mai nimic, cumparasem doar un borcan de mustar Dijon la cererea tatalui meu si un pantalon in maxima urgenta.

Partea buna e ca vedeam 2 tari dintr-o lovitura, si asta ma ajuta sa ma concentrez pe lucrurile frumoase, nu pe cele care puteau fi imbunatatite.

In ziua plecarii la ora 7 eram in gara, dar nu era nimeni la informatii. Mi-am luat cel mai ieftin bilet de la automat - care ma ducea cu vreo 2 schimburi la Milano si am mers sa caut trenul personal. 

 Am ajuns la platforme si am vazut ca un tren pleca spre destinatie din schimb. Am urcat. Nu mai conta numarul trenului, clasa lui sau altceva. Conta ca pleca si eu trebuia sa fiu in el, ca altfel riscam si nu mai ajungeam la avion. 

O data ajunsa in tren, mi s-a parut ca e prea frumos si luxos pentru un tren personal. Dar pana sa gasesc vreun conductor trenul a plecat. Eu mi-am spus ca voi merge cu trenul pana vine un controlor, o sa fac pe proasta si ii spun ca nu stiu ca am gresit trenul, si ca o sa cobor si o sa urc in urmatorul. 

Aveam ceva emotii, dar am zis ca nu mai pot face altfel, ca risc sa pierd avionul. Si am adormit. M-am trezit pe la ora 9:00 a.m., si deja ajunsesem pe Coasta Liguriei, soarele batea si eu vedeam o mare asa de cristalina cum nu am vazut niciodata. Simteam ca m-am indragostit de mare. Incet, incet trenul intra in gara din Alassio. Unul dintre schimburi il puteam lua din Alassio. Dar eram indecisa. Trenul a oprit in statie si chiar atunci a trecut controlorul prin fata compartimentului meu. In momentul acela mi-am luat bagajul si instant am sarit din tren. 

Am mers la informatii - si aici era o doamna care mi-a spus ca intr-o ora pleaca trenul meu. Am zis ca e perfect si daca imi poate spune unde gasesc o pizza autentica. Doamna foarte amabila mi-a spus sa cobor treptele garii si sa fac prima la stanga. Asa am facut si am ajuns la o pizzerie micuta unde era o pizzera amabila. Am vorbit putin despre ce are dansa, si i-am zis ca as vrea sa mananc ceva unic. Mi-a spus ca exista un preparat unic regiunii - si seamana cu pizza, e proaspata si se numeste "farinata".  Am luat la pachet o felie de "farinata" si o pizza cu salam. Am intrebat-o pe pizzera: ce ar fi interesant sa vad in Alassio, in afara de mare. Mi-a spus ca este un parculet vis-a-vis, si exista o colectie de faianta pictata. 

M-am dus, soarele batea, m-am pus pe o banca si am deschis pachetelul de la pizzerie. Am mancat felia de pizza - care a fost delicioasa, si am inceput sa studiez felia de farinatta. Mirosea extrem de bine, era aurie, si de pe bancuta mea vedeam marea si plaja. Am inchis ochii si am gustat din felie. Wow! Ati fost vreodata in Raiul papilelor gustative? Faina de naut, rozmarinul si uleiul de masline s-au combinat intr-un mod incredibil, si mancarea de post/vegana/ fara gluten a prins gust - un sentiment care la 4 ani dupa, este mai viu ca oricand. 

Dupa ce am terminat de mancat am mers sa vad Il Muretto - Zidul indragostitilor, dupa care m-am indreptat catre mare. Lumea statea la plaja in mai. Era plin de sezlonguri - dar toate erau ocupate. Eu in 30 de minute aveam tren catre Milano. Aveam un bagaj greu in spate, nu stiam pe nimeni. Cu toate acestea am simtit nevoia sa ma descalt, sa simt nisipul si sa intru in apa. Tot sejurul meu la Nisa, cea mai vizitata statiune de pe Coasta de Azur, nu avea cum sa concureze cu o ora petrecuta spontan in Alassio, un orasel de care nu auzisem niciodata, dar care a stiu sa-mi seduca simturile cu mancare extraordinara, mare cristalina, nisip fin si peisaje care iti taie rasuflarea. 

De 4 ani vreau sa revin la Alassio - si sa ii duc pe toti cei dragi mie, si anul acesta in mai vom merge. 

Cam atat despre amantul meu italian si cea mai frumoasa amintire din calatoriile mele. Acum as vrea sa aud de la voi care este cea mai frumoasa amintire din calatorii. 

Cu drag, 

Di

P.S. Articolul a fost scris in cadrul competitiei Spring Super Blog 2018 si poza este de pe https://cucina.fanpage.it/farinata-di-ceci-ricetta/

Pe locuri, fiti gata, decolaaaam!

Ca orice om care lucreaza de-acasa m-am trezit la ora 14, dupa o noapte in care ma pusesem la somn la 6 dimineata. M-am dus sa imi beau binemeritata apa cu lamaie si vad ca aveam 10 apeluri ratate si 5 SMS-uri si inca 20 de mailuri necitite. Nimic neobisnuit pana aici; ma uit putin la subiect si vad circuite Christian Tour. "Probabil au o oferta pentru vara" mi-am spus si am zis sa-l deschid, sa-mi incep ziua cu un vis de vara. Nu stiu daca apa a avut vreun sambure, dar era sa ma inec: 

"Draga Oana, 

Sunt Raluca Hatmanu, Director Comunicare Christian Tour si ne-am cunoscut luna trecuta la Gala Bloggerilor de Turism din Romania. M-ai surprins placut cu abordarea ta naturala si fiecare postare a ta transmite indragosteala ta fata de orice colt de pamant pe care ai pasit. Deaceea am placerea de a te invita intr-un program pilot al firmei noastre : Last minute fun - un program dedicat celor ce vor o doza de adrenalina in viata lor sau pur si simplu vor sa fie parte la o frumoasa nebunie. 3 Destinatii aflate doar in ziua plecarii. Ce spui, are you in? Avionul decoleaza azi la ora 19:00, din Aeroportul Cluj-Napoca.

P.S. Te-am sunat de dimineata sa te anunt si la telefon, dar fara noroc. Da-mi te rog un semn cand poti."

Dupa ce am citit acest text, mi-am pus frumos cana pe masa si am inceput sa sar in sus de bucurie. Dupa care am respirat adanc - pentru ca mai aveam doar 5 ore pana plecam si am zis totusi sa o sun pe Raluca, nu de alta, dar putea sa fie o gluma. Mi-a confirmat ca este foarte adevarat ceea ce scrie acolo si ca de fapt mai aveam doar 4 ore si 55 de minute. 

M-am dus repede sa vad daca nu mi-a disparut pasaportul prin mod misterios - si pasaportul meu era la locul lui. Am sunat-o pe cea mai buna prietena a mea sa o intreb daca poate sa vina la mine sa imi hraneasca si mangaie putin motanul si sa-mi ude plantele. M-a intrebat unde plec si cat timp. "Nu stiu, i-am raspuns, dar ma uit acum". 

Loredana Florica, Specialist Marketing la Christian Tour, imi trimisese itinerariul meu: Iordania, Japonia si tot visul se va termina in Italia. 

M-am uitat putin pe prognoza meteo : urma sa fie soare peste tot. Mi-am zis ca am sa-mi iau o geanta mare, o sa plec cu ea goala si am s-o aduc plina cu tot ce mi-a placut in aceasta vacanta. 

Iordania Experience

Hummus. Tabbouleh. Shish Kebabs. Kanafeh. Mai trebuie sa mai spun nume de mancaruri? Ca deja eu m-am ingrasat 5 kilograme doar gandindu-ma la aceste bunatati. Iordania isi rasfata turistii cu arome ca-n 1001 de nopti. Bucataria din Levant are ceva aparte, si eu cred ca pana nu voi calca pe acel taram, nu imi vor iesi retetele asa cum trebuie. Ador hummusul, as putea sa mananc zi si noapte ( si am inteles ca in Iordania chiar asa se intampla). Totusi, nu imi iese asa cum trebuie. Fierb nautul, dupa care trebuie sa il pigalesc de coaje, pun ulei, pun tahin, pun si gheata, dar degeaba. Asa de fin ca acolo nu imi iese. Dar in aceste cateva zile nu am de gand sa fiu trista la hummusul de-acasa, cand pot sa ma delectez cu hummusul din fata mea, in toate variantele lui : cu carne, cu branza, cu mirodenii, cu vinete. Numeste-l si il voi manca. In 2008 am mancat o salata Tabbouleh facuta de un bucatar iordanian in Bucuresti. Cred ca a vrut sa ma blesteme, pentru ca a fost extraordinara, si de 10 ani nu mai gasesc o salata care sa se ridice la acel nivel. Probabil o sa-mi iau o caserola de tabbouleh cu mine pe avion. 
Pe langa mancare delicioasa, Iordania se mandreste cu foarte multe monumente din patrimoniul UNESCO, asa cum este manastirea Petra : da , da - e lacasul de cult care aparea in atatea filme si documenter. Acum stiti unde sa il gasiti. Va dati seama ce civilizatie mostenim? Cum au putut ei sculpta in piatra ceva la inaltimi atat de mari si totusi ne minunam ochii si azi? 
Daca unele minuni nu pot fi descifrate, stiu sigur de ce pluteste totul in Marea Moarta - si vreau neaparat sa vad daca ma tine si pe mine salinitatea apei. Ati vrea sa facem o baie scurta in mare?

Soarele Rasare din Japonia.

Japonia, o tara cu soluri sarace dar cu oameni extraordinari de inventivi. Si o sa fiu acolo cand infloresc ciresii. Cum as putea sa imi imaginez o viata mai buna? Daca si voi sunteti de varsta mea, ati crescut cu Sailor Moon si sigur tineti minte ca ea toata ziua manca. Stia ea ce stia : bucataria japoneza ( "Washoku" ) are statutul de patrimoniu cultural imaterial UNESCO! Nici nu stiu cu ce sa incep: prajiturele din orez : rondele dulci care sper ca mi se vor topi in gura, sau cu sushi, sa vad daca imbucaturile divine sunt si mai bune in tara lor natala? Pe langa acestea vreau sa mananc Udon, pentru ca am mancat acest fel de taitei in Europa, si nu mi-au placut. Vreau sa vad daca savurati la un restaurant pitoresc de pe malul lacului Ashi, alaturi de o farfurie de sashimi ( adica bunatatea de la sushi, fara orez) nu o sa-mi schimbe parerea. Am citit mult despre Japonia si ii stiu si partile rele ( oameni care lucreaza enorm in corporatii, uitand viata personala, suprapopularea marilor orase etc.) , dar partile bune ma atrag ca un magnet : templele din Kioto, Palatul Imperial din Tokyo si multe altele pe care abia astept sa le descopar. 

Farmecul Umbrie

Stiti voi de cand asteptam sa revin in Italia? O sa spuneti ca e  relativ ieftin si ca pot sa merg oricand. Dar pentru ce vreau eu, nu poti oricand, si nu poti oriunde. Cea mai buna mancare pe care am gustat-o eu din bucataria internationala se numeste "farinatta" si e un fel de pizza din faina de naut, care nu se face peste tot, si de savurat - trebuie sa o savurezi neaparat pe o banca,la soare, admirand  privelistea ce iti taie rasuflarea. Farinatta trebuie sa fie aburinda pentru ca e proaspat scoasa din cuptor, cu putina sare si multe ierburi aromate si cand musti din ea prima data, sa simti ca ai atins un norisor din Rai. Degeaba o faci in Romania in tigaia de teflon. E buna, dar n-are treaba. Si nu am  o poza sa v-arat, dar fiecare pixel imi este tiparit in suflet. ( Da, da, trebuie si voi sa mergeti). 

Iubesc faptul ca in Italia sunt foarte multe cladiri facute acum 500 de ani, mentinute intr-o stare foarte buna si utilizate. Mi-ar fi placut ca atunci cand invatam in gimnaziu la istorie si desen despre Da Vinci, Caravagio, Rafael, Titian si alti mari artisti sa fi mers la Muzeele Vaticanului, sa vedem pe viu lucrarile lor. Daca atunci nu s-a putut, las' ca acum se poate. Niciodata nu este prea tarziu sa vezi ce inseamna dedicatia si talentul.

Primul Sfant non-ortodox despre care am aflat a fost San Francesco D'Assisi, protectorul animalelor domestice. Copil fiind, m-a impresionat cu bunatatea si empatia lui fata de animale si mereu mi-am dorit sa merg pe urmele lui, in locurile in care a trait si s-a format. Prea putin conteaza daca esti sau nu religios : eu sunt sigura ca in Catedrala Sfantul Francisc din Assisi oamenii isi regasesc pacea interioara. Imi plac bisericile ortodoxe, dar imi plac si cele catolice - si in general imi plac lacasurile de cult, deaceea imi doresc sa vizitez cat pot de multe. Este un alt lucru ce ma-ncarca pozitiv in calatorii. 

Si deja am ajuns la aeroport. Multumesc ca mi-ati fost alaturi in aceste 5 ore de pregatire, si abia astept sa impartasesc cu voi momentele cele mai interesante din calatoria mea. 

P.S. Ceea ce ati vazut in clipul anterior cat si in randurile de mai sus s-a intamplat ( momentan ) doar in imaginatia mea.  Totusi, astept ziua in care cei de la Christian Tour ma vor suna, si nu va mai fi totul un simplu articol in cadrul competitiei de Blogging Creativ : Spring SuperBlog 2018.
P.S. 2 poza Hummus este din arhiva personala, celelalte sunt proprietate Christian Tour. 

Pasiune si atat.

Acum cativa ani am aflat ca si bloggerii au concursurile lor. Si mi s-a parut fantastic. Asa ca m-am inscris, si participam la cateva probe. De multe ori ajungeam sa nu termin o competitie pentru ca... viata. Se adunau foarte multe : la munca, in familie etc. si puf, se facea ziua a 7-a , ora 23.59.59 si eu ma simteam ca Cenusareasa, pe fuga. 

Asa ca abandonam, desi nu imi placea. Pana in primavara lui 2017 cand am reusit sa termin toate probele si am ajuns la Gala Spring Super Blog - care a fost o experienta foarte placuta, unde am socializat cu lumea - nu doar butonat. Acolo am cunoscut-o pe Dana, colega mea de camera - o fata asa de simpatica - incat a trebuit sa ii multumesc Claudiei ca ne-a potrivit. 

Cand am ajuns cu ea in camera nu stiam cat de bine scrie, daaar am aflat ulterior dupa ce am inceput sa ii citesc blogul. 

A venit toamna, m-a acoperit Super Blogul... unde am apucat sa ma inscriu, si cred ca am si scris la vreo 2 probe. Cateodata ma gandesc ce bloggerita sunt eu, ca nu scriu pe blog. Si atatea lucruri faine mi se intampla. Dar mie imi place sa fac lucrurile perfecte. Nu stiu de ce. Si perfecte inseamna ca eu sa fiu 100% multumita de ele. Si, cum citeam blogul Danei, am vazut un articol pe care l-a scris ea pentru concurs. Si mi s-a parut wow. Adica genul acesta de reactie vreau sa mi-l starneasca si articolele mele. Si cum nu am reusit sa imi fac timp sa le fac atat de wow, m-am oprit. Mi-a parut rau ca nu am participat la Gala deoarece am ratat sansa de a ma revedea cu multi oameni superbi din blogosfera autohtona.

A venit din nou primavara si a rasarit Spring Super Blogul din nou, aducand in actualitate sentimentul de anul trecut de la mare. Nici nu stiu ce sa fac, pentru ca atunci cand e Gala noi ( adica eu si Alin) aveam un mini plan de a merge in Italia. Decizii, decizii. Nu stiu momentan ce sa fac, dar mai am cateva ore in care sa ma decid. Totusi, cred ca o sa particip la Sprin SuperBlog 2018.

Sumar Februarie #unapezi

Aici e cam gol, dar am invatat cate ceva si in Februarie, nu la fel de multe precum in ianuarie.
Am invatat inca putin din cum se gaseste unghiul cel mai bun pentru selfie - si acum nu mai trebuie sa fac 60 de selfiuri, ci doar vreo 30. Pentru pozele cu alte subiecte decat mine, imi ajung 2-3 cadre pentru o poza de "sharuit" .

Am aflat ca e foarte greu sa iti arate profilul uniform - dar incerc sa il fac sa arate cum mi-ar placea.
Deja e martie, si s-au aglomerat foarte multe in ultimele zile, ca nu mai tin minte ce altceva am mai invatat :(

Ce trebuie sa faca un aspirator?

Am primit inainte de Craciun

Ce am invatat intr-o luna de postat poze pe Instagram?

Ciao la toti,

Acum cateva saptamani m-am decis sa fac un experiment si in fiecare zi din 2018 sa postez cel putin 1 poza pe Instagram si 5 - 10 lucruri pe Instastories pe contul meu : Oana486 ( daca click linistiti sa vedeti ce si cum).
In principiu am contul de Instagram din 2016 dar cred ca nu am pus mai mult de 100 de poze - de fapt stai sa le numar. LOOOOL - am postat fix 99 de poze :)
Aveam undeva la 950 de followeri si urmaream cam 2300 de oameni - prieteni de pe Facebook in marea lor majoritate, dar si celebritati si branduri. Ca obiectiv pe 2018 mi-am propus sa fiu intr-o comunitate de oameni faini pe Instagram, unde sa impartasim idei si poze cu lucruri care ne pun imaginatia sa zburde si mintea sa intre intr-un proces de analiza. Asa ca pe langa postarile zilnice am decis sa interactionez cu oamenii din listele mele, sa dau tag revistelor, influencerilor, sa pun locatia, sa fac boomeranguri etc.


Am invatat ca influencerele bune comunica cu followerii lor ( de-obicei daca dau tag catre Patricia Luiza Blaj,  Fab Muses sau Sanziana Negrea, ele raspund, ceea ce mi se pare super dragut din partea lor) dar revistele precum Elle si Unica nu se uita tot timpul pe Instastories ( Unica nu mi-a dat nici un pic de dragoste, Elle mi-a dat o inima la un comment, dar atat).

Mi-am clarificat foarte mult cum doresc sa arate profilul meu, care sa fie constanta ( asa ca stay close).

Mi-am dat seama ce nu ma pasioneaza - in principiu nu ma pasioneaza postarile gen OOTD ( outfit of the day) , Selfiuri fara numar in ipostaze sexoasa si pozele sexy in general. Mi se pare ciudat sa ai revista ta - ca practic toate bloggeritele si vloggeritele au reviste si seriale despre viata lor, in care sa ai ipostaze atat de intime - in lenjerie sau in pozitii provocatoare. Asta sunt eu, multe fete arata foarte bine facand asta, dar cred ca pozele sexy nu sunt ceea ce ma va apropia de comunitatea pe care mi-o doresc anul acesta. Cei de la Misguided au postat poze neretusate cu manechine cu vergeturi si Instagramul i-a aplaudat, continuarea fiind ca au aparut poze cu vergeturi acoperite cu sclipici auriu. Super tare, sunt pro - am dat si un share pe instastories, dar nu am pus cu mine, momentan nu stiu cat de interesant e pentru cineva sa ma vada pe mine sau altcineva in astfel de ipostaze.

Pozele care mie nu imi inspirau multe like-uri mi-au adus TOP 3 Like-uri si #1 cele mai multe comentarii . Nebunie pura! Asa ca postati, postati, postati - vedeti ce vrea audienta voastra: daca aveti gusturi diferite, poate trebuie sa faceti ceva ca sa va schimbati urmaritorii, sau sa va ganditi : oare de ce nu vad frumusetea in poza aceasta ?

Faceti curatenie in lista. Eu mi-am luat un social tracker care imi arata cine mi-a dat unfollow, cine mi-a dat follow, etc. Mi-e foarte util, pentru ca sunt multi oameni pe Instagram care asemeni mie cauta ceva. Imi dai seama ce cauta fiecare daca prezenta lui pe profilul meu e constanta, nu doar pentru acel "follow back" . Eu am mai dat unfollow si la vreo 500 de conturi ale prietenilor de pe Facebook care nu ma urmareau inapoi, care nu interactionau... cumva erau acolo din greseala ( pe Facebook suntem prieteni in continuare, e doar pentru fi partea dintro comunitate activa pe profilul de Instagram) .

Tot in aceasta luna am avut si primul meu comentariu de semi-hate. Mai tarziu persoana respectiva mi-a dat unfollow. Pentru mine umorul si incercarea de a intelege ce e in mintea semi-haterului au functionat cel mai bine.

Sunt oameni care mi-au dat unfollow. La primii 5 a durut, dupa care mi-am spus: daca ei nu vor sa fie in comunitate, e foarte corect din partea lor sa plece decat sa se simta frustrati sau sa inceapa sa te vorbeasca urat.


Cam atat, deja am o lectie si pentru Februarie - pentru ca azi am realizat ceva, dar pana atunci, see you on Insta :) ( @Oana486)