Astazi sunt super mega fericita! Am o proba in Spring SuperBlog 2018 care ma face sa vibrez de fericire. Uitati-va doar la aceasta poza cu mesaj inspirational: cum sa nu iti placa o firma care gandeste diferit?
Evernisaj, numele sitului unde toti membrii familiei pot gasi cate ceva potrivit pentru fiecare ocazie. Am intrat putin pe situl lor si mi s-a parut foarte foarte interesant conceptul lor de reduceri progresive etc.
V-am spus acum cateva zile ca imi fac o casuta, asa ca urmeaza sa ma apuc de constructii.
De 10 ani stau in camine si chirii, in apartamente vechi de peste 40 ani, care aveau nevoie o data la 3 luni de ceva reparatii, asa ca, de data asta, vreau sa am o casa pe care cel putin 20 de ani sa nu trebuiasca sa o repar. Solutia pare simpla : angajez cel mai bun arhitect, cel mai bun sef de santier, cel mai bun peisagist, cea mai buna echipa de muncitori, iau cele mai bune produse de pe piata si asta e. Corect?
Da, asta ar fi cea mai buna varianta, dar, mi-ar ridica bugetul cu aproximativ cateva mii de euro, plus ca, oare chiar reusim sa ii luam pe cei mai buni? Eu zic ca nu, dar, cred ca in 2018, oricine isi da putin silinta se poate informa. Un exemplu de sursa de informare este magazinul, altul este mesterul, altul este vecinul de vis a vis, care si-a construit si el o casa si lista ar putea continua, asa ca inca nu stiu pe cine sa aleg si ii ascult pe toti.
Mi-am cumparat reviste despre case, am citit bloguri si cam stiu ce si cum vreau sa arate, dar nu stiu cum sa obtin acest lucru. Pe langa asta, stiti ca se spune : orice lucrare programata va dura dublu ca timp si va costa cel putin de doua ori mai mult. Da, o spun si eu, o spune si Kim Kardashian si cam toata lumea are aceasta frica. Deci, daca eu am un buget de 70.000 de euro, pentru o casa de 150 mp, cu tot cu finisaje si inaltare, cum sa fac ca sa ma incadrez in buget, si sa am o casa de vis la final? Pentru ca, dupa teorema de mai sus, daca spun cuiva ca am 70.000, o sa ma taxeze cu 140.000. Dar daca ii spun ca am 35.000 si imi cumpara material slab sau angajeaza meseriasi de o calitate inferioara?
In cadrul Sprin SuperBlog 2018 am aflat despre un site, Vindem-Ieftin.ro, care propune un concept inovator: fiecare om care doreste sa isi faca modificari in casa, sa construiasca, care vor sa isi cumpere instalatii termice, termoizolatii etc. , va putea gasi pe site ceea ce are nevoie, la un pret mic poate cu 10-30% mai mic decat daca si-ar cumpara din magazin. Pretul scazut vine din modelul de vanzare: Vindem-Ieftin.ro negociaza direct cu producatorul pretul pe volum, si cand cineva cumpara, marfa vine la pret preferential direct de la producator - economisindu-se astfel costurile de inmagazinare si alte costuri conexe. Suna foarte bine. Provocarea mea era sa scriu ce asteptari am de la ei.
Eu am doua asteptari: prima , sa stiu ce ar trebui sa fac ca sa imi arate si mie casa si gardul la fel ca in poza, si a 2-a, sa fiu si eu la fel de fericita si multumita precum clientii din aceste videouri . Asteptarea mea subinteleasa este ca oamenii de la vanzari vor fi sinceri cu mine, si le va pasa de casa mea si de mine. Cu totii vrem sa castigam bine dar asta nu inseamna ca trebuie sa uitam sa fim oameni.
Mi-ar placea ca cei ce ma vor consilia sa aibe un portofoliu, sa imi spuna o casa ca a mea cam cat costa, si sa-mi ofere diferite variante de finisaje - de pret mediu si de pret ridicat si sa-mi spuna care sunt beneficiile si cam la ce sa ma astept din punct de vedere al amortizarii in timp. Cam atat, si daca ar putea sa imi recomande si niste mesteri buni, ar fi minunat. O sa va mai scriu despre experienta mea.
Atunci cand ai un blog in care sa iti expui gandurile de-obicei se intampla ceva ce te motiveaza sa lasi in scris o istorisire. Citeam acum cateva zile noua provocare Spring SuperBlog 2018, unde Interflora Romania ne invita sa dezbatem noi cu noi: femeile importante din viata noastra trebuie sarbatorite doar in anumite zile ale anului?
Si de-atunci am inceput sa ma intreb: femeile puternice, sunt asa datorita barbatilor din viata lor sau a femeilor care le-au "consolidat" coroana? Si mi-am dat seama ca acolo unde femeile se ajuta, unde se respecta, unde se incred una in alta, acolo infloresc comunitati. Am mai scris cateva articole pe tema "mama" & "bunica" si probabil ca am sa mai scriu multe altele, dar azi, vreau sa povestesc despre o alta femeie, sau mai bine spus - un grup de femei, care ma ajuta sa fiu un om mai bun, o femei mai "feminina", mai empatica, mai frumoasa si mai vesela - si nu in cele din urma, mai recunoascatoare : clientele mele.
Eu lucrez cu saloanele de infrumusetare - si majoritatea lucratorilor din domeniul de frumusete sunt doamne si domnisoare. Eu sunt o fire foarte sportiva, am facut judo de performanta si mereu m-am considerat baietoasa. Am o frumusete naturala, nu iesita din comun, dar pot mereu sa ies afara pe usa fara prea mari probleme. Clientele mele sunt in schimb mult mai pedante, in marea lor majoritate. Si in afara de faptul ca ele sunt ingrijite si arata bine, au un simt al esteticului foarte bine dezvoltat prin prisma ocupatiei.
Daca vreti sa vedeti putin din cat inseamna clientii mei pentru mine, va invit sa vedeti acest video, pana la minutul 3.20 , doar atunci o sa intelegeti ce inseamna ca reginele se ajuta intre ele. Daca de 8 martie toate saloanele si toate ferestrele de Facebook vuiau de flori si ciocolata, dar ce se intampla in restul timpului? Eu si cu clientele mele ne vedem de viata de zi cu zi. Si, de multe ori ele ma motiveaza prin simplul lor mod de a fi, chiar daca ele nu stiu acest lucru. De multe ori imi vine sa le iau in brate si sa le multumesc ca sunt niste profesioniste, dar de cele mai multe ori ma multumesc cu a le spune cat de mult inseamna pentru mine, pentru ca viata de salon este foarte agitata, si de cele mai multe ori ne luam cu discutia despre afaceri.
Recent, am aflat de Interflora Romania, si credeam ca este o noua florarie online, dar de fapt, face parte din marea familie Interflora International - liderul pietei de flori, plante si cadouri la domiciliu din lume! Asa am avut o idee : cum ar fi, ca atunci cand clientele mele dragi au o zi proasta, sa le trimit un buchet de flori? Cum este acest buchet alb din frezii superbe? Va rog frumos sa va puneti in locul clientei mele : a venit de dimineata la salon aranjata, cu zambetul pe buze, pentru a ajuta o judecatoare acra sa arate impecabil azi la tribunal. Dupa care a mai lucrat inca 8 ore pe : femei de afaceri grabite, mamici triste, sotii nervoase, bunici care vor sa isi pastreze energia si sa fie un exemplu pentru nepotelele lor; dupa care fac curat in salon pentru ca maine sa o ia de la capat, doar ca sa observe ca o clienta de acum 2 saptamani le-a dat un review negativ. Oricat de bucuroase ar fi fost ele, in ziua urmatoare vor avea o umbra in suflet. Aici intervin au si cei peste 100 de ani de experienta Interflora. Daruim emotii - pentru ca a 2-a zi coafeza ta sa fie la fel de vesela precum o stii.
Tu cum le sarbatoresti pe cele mai minunate femei?
Asa si-asa,
Si de fum nu mi-e frica,
Asa si-asa
Cu AIA Proiect eu am lucrat,
Si Casa in Camin, mi-am transformat!
Dragii mei, daca ati auzit de Gasca Zurli - sigur ati cantat putin in capul vostru. Si chiar daca nu ati auzit de Gasca Zurli si nici nu va place sa fredonati, poate ca v-am trezit o emotie cu propozitia "am o casuta mica": asa-i ca toata lumea isi doreste un locusor unde sa se simta acasa? Pentru ca acasa ne taram dupa o zi de munca in care am reusit sa nu jignim pe nimeni, desi erau destui care s-au jucat cu nervii nostri; acei patru pereti devin castelul nostru, unde putem sa avem perne pufoase sau ultima generatie de PlayStation iar "Camin nostru" exista atunci cand putem sa ne plimbam fara machiaj pentru ca suntem in siguranta.
De ceva vreme vreau sa imi cumpar un apartament, pentru ca in ultimii 13 ani am locuit in camin sau in chirie si sincer, m-am saturat de mutat, cel mai mult m-am saturat de sortat, strans si impachetat doar pentru a despacheta si aranja totul intr-o noua locatie. Daca in chirie ar fi ca la hotel, sa aibe tot ce ii trebuie si hainele mele ar ajunge singure in dulapuri si bucataria ar fi dupa chipul si asemanarea mea, ar fi ideal. Dar nu este asa.
Momentan locuiesc la Cluj, unde chiriile incep pentru un apartament de 2 camere de pe la 200 de euro - dar se termina la 1000-1500 de euro, in functie de cum crede proprietarul ca isi poate valoriza spatiul ( asta ca sa nu spun "cum ii poate stoarce pe fraieri de bani). Momentan traiesc intr-un apartamen normal pentru care platesc in jur de 300 de euro/ luna impreuna cu iubitul meu. Pentru cum arata nu e mult, dar e mult comparativ cu rata de pe care o plateste un prieten de-al meu pentru un apartament la fel de dotat , mai nou si mai dragut in Bucuresti. E mult pentru disconfortul pe care il am de fiecare data cand trebuie sa il sun pe proprietar sa il intreb daca pot sa bat un cui sau pot sa schimb culoarea peretilor. Si cel la care stau eu in chirie nu e un om rau, dar doar ideea ca trebuie sa cer voie cuiva, la 32 de ani, sa fac ceva pentru a ma simti bine in incaperea in care stau, ma termina psihic.
Zilele trecute am primit o noua provocare in cadrul concursului Spring SuperBlog 2018 : sa imi imaginez cum echipa AIA Proiect vrea sa ii ajute pe viitorii proprietari de case cu tot ce poate pentru a intocmi un camin de vis. Mai sunteti cu mine? sau deja ati inceput sa va ganditi fiecare la casa voastra?
Am fost initial pe la banca pentru a afla cam cat costa un credit imobiliar, care este suma maxima pe care o pot lua etc. Cu raspunsul bancii (70.000 de euro pot imprumuta) , am mers la biroul AIA Proiect si i-am rugat sa ma ajute sa imi fac o casa, si sa ma ajute cu tot ce pot ei sa o facem cu tot cu finisaje in 69.000 de euro , ca sa mai am macar bani de pat, saltea si cate ceva prin bucatarie, ca altfel voi sta intr-o casa frumoasa si goala si la propriu si la figurat. Le-am spus ca nu am nici teren, deci daca mi-ar putea spune cam ce ar trebui sa cumpar si la ce sa fiu atenta cand aleg, mi-ar fi de folos.
Andrei, inginerul lor topograf, impreuna cu Raul, arhitectul peisagist, Cristina, inginerul de rezistente si Ioana - arhitectul casei mele, aveau sa aibe grija ca visele mele sa se incadreze in buget.
Mi s-a facut un chestionar, pentru ca, la un proiect de casa trebuie sa stii mai multe decat bugetul. Trebuie sa stii ce functionalitati o sa aibe, daca va fi conectata la o gradina, cati oameni vor locui in ea etc. Eu imi doream o curte micuta de 10mp, 2 dormitoare, un dressing si un living, cu o bucatarie separata si bineinteles o vie pe deal si piscina, dar, sa nu uitam ca aveam doar 70.000 de euro pentru tot. Ioana a fost foarte draguta si mi-a spus va proiecta o casa pe un nivel, dar va lasa acoperisul in stil mediteranean, pentru ca atunci cand voi avea un buget mai mare sau ajutorul cuiva, sa pot sa vin cu propunere de inaltare. Mi-a spus ca pot sa las in seama lor obtinerea avizelor de construire, pentru ca au experienta cu asa ceva. Si mie mi-a convenit, pentru ca mi se pare foarte greu sa mergi dupa avize, nu doar din punctul de vedere al timpului consumat, ci si din cauza faptului ca nu stii daca cel de la ghiseu este corect, sau daca are in vedere interesele tale cele mai bune.
Eu m-am bazat pe o echipa pregatita: adica daca cineva le-ar fi spus ca e alb, cand ei stiau ca e negru, aveau cunostintele necesare pentru a contrargumenta, iar eu, care nu am nici o pregatire in domeniu, nu as fi putut.
Mi-au spus cum sa imi aleg terenul, cam care e cea mai mica parcela in care m-as putea incadra, si daca intr-o buna zi vreau sa am si piscina, ar trebui sa imi aleg un teren cu cat mai putin pietris.
Gradina? Ce sa mai spun - o minunatie, am sa va chem sa o vedeti cand va fac turul casei. Pana atunci, multumesc mult inca o data AIA Proiect si va recomand oricui cu drag!
In primavara lui 2014 am fost la o conferinta in Nisa, dar cum din Cluj nu era un zbor direct, am aterizat pe Milano si am mers cu trenul pana in Franta. Majoritatea prietenilor mei au mers cu masina si eu imi blestemam decizia de a zbura : lipsa de flexibilitate, stres la ora, stres la bagaje, stres la stres, pe cand ceilalti faceau naveta Franta - Italia si se umpleau cu paste ieftine, pesto ieftin, ciocolata ieftina si eu vedeam cum se topesc banii mei in Franta pe te miri ce. Conferinta a fost frumoasa - dar nu am prea apucat sa vizitez mai nimic, cumparasem doar un borcan de mustar Dijon la cererea tatalui meu si un pantalon in maxima urgenta.
Partea buna e ca vedeam 2 tari dintr-o lovitura, si asta ma ajuta sa ma concentrez pe lucrurile frumoase, nu pe cele care puteau fi imbunatatite.
In ziua plecarii la ora 7 eram in gara, dar nu era nimeni la informatii. Mi-am luat cel mai ieftin bilet de la automat - care ma ducea cu vreo 2 schimburi la Milano si am mers sa caut trenul personal.
Am ajuns la platforme si am vazut ca un tren pleca spre destinatie din schimb. Am urcat. Nu mai conta numarul trenului, clasa lui sau altceva. Conta ca pleca si eu trebuia sa fiu in el, ca altfel riscam si nu mai ajungeam la avion.
O data ajunsa in tren, mi s-a parut ca e prea frumos si luxos pentru un tren personal. Dar pana sa gasesc vreun conductor trenul a plecat. Eu mi-am spus ca voi merge cu trenul pana vine un controlor, o sa fac pe proasta si ii spun ca nu stiu ca am gresit trenul, si ca o sa cobor si o sa urc in urmatorul.
Aveam ceva emotii, dar am zis ca nu mai pot face altfel, ca risc sa pierd avionul. Si am adormit. M-am trezit pe la ora 9:00 a.m., si deja ajunsesem pe Coasta Liguriei, soarele batea si eu vedeam o mare asa de cristalina cum nu am vazut niciodata. Simteam ca m-am indragostit de mare. Incet, incet trenul intra in gara din Alassio. Unul dintre schimburi il puteam lua din Alassio. Dar eram indecisa. Trenul a oprit in statie si chiar atunci a trecut controlorul prin fata compartimentului meu. In momentul acela mi-am luat bagajul si instant am sarit din tren.
Am mers la informatii - si aici era o doamna care mi-a spus ca intr-o ora pleaca trenul meu. Am zis ca e perfect si daca imi poate spune unde gasesc o pizza autentica. Doamna foarte amabila mi-a spus sa cobor treptele garii si sa fac prima la stanga. Asa am facut si am ajuns la o pizzerie micuta unde era o pizzera amabila. Am vorbit putin despre ce are dansa, si i-am zis ca as vrea sa mananc ceva unic. Mi-a spus ca exista un preparat unic regiunii - si seamana cu pizza, e proaspata si se numeste "farinata". Am luat la pachet o felie de "farinata" si o pizza cu salam. Am intrebat-o pe pizzera: ce ar fi interesant sa vad in Alassio, in afara de mare. Mi-a spus ca este un parculet vis-a-vis, si exista o colectie de faianta pictata.
M-am dus, soarele batea, m-am pus pe o banca si am deschis pachetelul de la pizzerie. Am mancat felia de pizza - care a fost delicioasa, si am inceput sa studiez felia de farinatta. Mirosea extrem de bine, era aurie, si de pe bancuta mea vedeam marea si plaja. Am inchis ochii si am gustat din felie. Wow! Ati fost vreodata in Raiul papilelor gustative? Faina de naut, rozmarinul si uleiul de masline s-au combinat intr-un mod incredibil, si mancarea de post/vegana/ fara gluten a prins gust - un sentiment care la 4 ani dupa, este mai viu ca oricand.
Dupa ce am terminat de mancat am mers sa vad Il Muretto - Zidul indragostitilor, dupa care m-am indreptat catre mare. Lumea statea la plaja in mai. Era plin de sezlonguri - dar toate erau ocupate. Eu in 30 de minute aveam tren catre Milano. Aveam un bagaj greu in spate, nu stiam pe nimeni. Cu toate acestea am simtit nevoia sa ma descalt, sa simt nisipul si sa intru in apa. Tot sejurul meu la Nisa, cea mai vizitata statiune de pe Coasta de Azur, nu avea cum sa concureze cu o ora petrecuta spontan in Alassio, un orasel de care nu auzisem niciodata, dar care a stiu sa-mi seduca simturile cu mancare extraordinara, mare cristalina, nisip fin si peisaje care iti taie rasuflarea.
De 4 ani vreau sa revin la Alassio - si sa ii duc pe toti cei dragi mie, si anul acesta in mai vom merge.
Cam atat despre amantul meu italian si cea mai frumoasa amintire din calatoriile mele. Acum as vrea sa aud de la voi care este cea mai frumoasa amintire din calatorii.
Cu drag,
Di
P.S. Articolul a fost scris in cadrul competitiei Spring Super Blog 2018 si poza este de pe https://cucina.fanpage.it/farinata-di-ceci-ricetta/
Ca orice om care lucreaza de-acasa m-am trezit la ora 14, dupa o noapte in care ma pusesem la somn la 6 dimineata. M-am dus sa imi beau binemeritata apa cu lamaie si vad ca aveam 10 apeluri ratate si 5 SMS-uri si inca 20 de mailuri necitite. Nimic neobisnuit pana aici; ma uit putin la subiect si vad circuite Christian Tour. "Probabil au o oferta pentru vara" mi-am spus si am zis sa-l deschid, sa-mi incep ziua cu un vis de vara. Nu stiu daca apa a avut vreun sambure, dar era sa ma inec:
"Draga Oana,
Sunt Raluca Hatmanu, Director Comunicare Christian Tour si ne-am cunoscut luna trecuta la Gala Bloggerilor de Turism din Romania. M-ai surprins placut cu abordarea ta naturala si fiecare postare a ta transmite indragosteala ta fata de orice colt de pamant pe care ai pasit. Deaceea am placerea de a te invita intr-un program pilot al firmei noastre : Last minute fun - un program dedicat celor ce vor o doza de adrenalina in viata lor sau pur si simplu vor sa fie parte la o frumoasa nebunie. 3 Destinatii aflate doar in ziua plecarii. Ce spui, are you in? Avionul decoleaza azi la ora 19:00, din Aeroportul Cluj-Napoca.
P.S. Te-am sunat de dimineata sa te anunt si la telefon, dar fara noroc. Da-mi te rog un semn cand poti."
Dupa ce am citit acest text, mi-am pus frumos cana pe masa si am inceput sa sar in sus de bucurie. Dupa care am respirat adanc - pentru ca mai aveam doar 5 ore pana plecam si am zis totusi sa o sun pe Raluca, nu de alta, dar putea sa fie o gluma. Mi-a confirmat ca este foarte adevarat ceea ce scrie acolo si ca de fapt mai aveam doar 4 ore si 55 de minute.
M-am dus repede sa vad daca nu mi-a disparut pasaportul prin mod misterios - si pasaportul meu era la locul lui. Am sunat-o pe cea mai buna prietena a mea sa o intreb daca poate sa vina la mine sa imi hraneasca si mangaie putin motanul si sa-mi ude plantele. M-a intrebat unde plec si cat timp. "Nu stiu, i-am raspuns, dar ma uit acum".
Loredana Florica, Specialist Marketing la Christian Tour, imi trimisese itinerariul meu: Iordania, Japonia si tot visul se va termina in Italia.
M-am uitat putin pe prognoza meteo : urma sa fie soare peste tot. Mi-am zis ca am sa-mi iau o geanta mare, o sa plec cu ea goala si am s-o aduc plina cu tot ce mi-a placut in aceasta vacanta.
Hummus. Tabbouleh. Shish Kebabs. Kanafeh. Mai trebuie sa mai spun nume de mancaruri? Ca deja eu m-am ingrasat 5 kilograme doar gandindu-ma la aceste bunatati. Iordania isi rasfata turistii cu arome ca-n 1001 de nopti. Bucataria din Levant are ceva aparte, si eu cred ca pana nu voi calca pe acel taram, nu imi vor iesi retetele asa cum trebuie. Ador hummusul, as putea sa mananc zi si noapte ( si am inteles ca in Iordania chiar asa se intampla). Totusi, nu imi iese asa cum trebuie. Fierb nautul, dupa care trebuie sa il pigalesc de coaje, pun ulei, pun tahin, pun si gheata, dar degeaba. Asa de fin ca acolo nu imi iese. Dar in aceste cateva zile nu am de gand sa fiu trista la hummusul de-acasa, cand pot sa ma delectez cu hummusul din fata mea, in toate variantele lui : cu carne, cu branza, cu mirodenii, cu vinete. Numeste-l si il voi manca. In 2008 am mancat o salata Tabbouleh facuta de un bucatar iordanian in Bucuresti. Cred ca a vrut sa ma blesteme, pentru ca a fost extraordinara, si de 10 ani nu mai gasesc o salata care sa se ridice la acel nivel. Probabil o sa-mi iau o caserola de tabbouleh cu mine pe avion. Pe langa mancare delicioasa, Iordania se mandreste cu foarte multe monumente din patrimoniul UNESCO, asa cum este manastirea Petra : da , da - e lacasul de cult care aparea in atatea filme si documenter. Acum stiti unde sa il gasiti. Va dati seama ce civilizatie mostenim? Cum au putut ei sculpta in piatra ceva la inaltimi atat de mari si totusi ne minunam ochii si azi?
Daca unele minuni nu pot fi descifrate, stiu sigur de ce pluteste totul in Marea Moarta - si vreau neaparat sa vad daca ma tine si pe mine salinitatea apei. Ati vrea sa facem o baie scurta in mare?
Soarele Rasare din Japonia.
Japonia, o tara cu soluri sarace dar cu oameni extraordinari de inventivi. Si o sa fiu acolo cand infloresc ciresii. Cum as putea sa imi imaginez o viata mai buna? Daca si voi sunteti de varsta mea, ati crescut cu Sailor Moon si sigur tineti minte ca ea toata ziua manca. Stia ea ce stia : bucataria japoneza ( "Washoku" ) are statutul de patrimoniu cultural imaterial UNESCO! Nici nu stiu cu ce sa incep: prajiturele din orez : rondele dulci care sper ca mi se vor topi in gura, sau cu sushi, sa vad daca imbucaturile divine sunt si mai bune in tara lor natala? Pe langa acestea vreau sa mananc Udon, pentru ca am mancat acest fel de taitei in Europa, si nu mi-au placut. Vreau sa vad daca savurati la un restaurant pitoresc de pe malul lacului Ashi, alaturi de o farfurie de sashimi ( adica bunatatea de la sushi, fara orez) nu o sa-mi schimbe parerea. Am citit mult despre Japonia si ii stiu si partile rele ( oameni care lucreaza enorm in corporatii, uitand viata personala, suprapopularea marilor orase etc.) , dar partile bune ma atrag ca un magnet : templele din Kioto, Palatul Imperial din Tokyo si multe altele pe care abia astept sa le descopar.
Stiti voi de cand asteptam sa revin in Italia? O sa spuneti ca e relativ ieftin si ca pot sa merg oricand. Dar pentru ce vreau eu, nu poti oricand, si nu poti oriunde. Cea mai buna mancare pe care am gustat-o eu din bucataria internationala se numeste "farinatta" si e un fel de pizza din faina de naut, care nu se face peste tot, si de savurat - trebuie sa o savurezi neaparat pe o banca,la soare, admirand privelistea ce iti taie rasuflarea. Farinatta trebuie sa fie aburinda pentru ca e proaspat scoasa din cuptor, cu putina sare si multe ierburi aromate si cand musti din ea prima data, sa simti ca ai atins un norisor din Rai. Degeaba o faci in Romania in tigaia de teflon. E buna, dar n-are treaba. Si nu am o poza sa v-arat, dar fiecare pixel imi este tiparit in suflet. ( Da, da, trebuie si voi sa mergeti).
Iubesc faptul ca in Italia sunt foarte multe cladiri facute acum 500 de ani, mentinute intr-o stare foarte buna si utilizate. Mi-ar fi placut ca atunci cand invatam in gimnaziu la istorie si desen despre Da Vinci, Caravagio, Rafael, Titian si alti mari artisti sa fi mers la Muzeele Vaticanului, sa vedem pe viu lucrarile lor. Daca atunci nu s-a putut, las' ca acum se poate. Niciodata nu este prea tarziu sa vezi ce inseamna dedicatia si talentul.
Primul Sfant non-ortodox despre care am aflat a fost San Francesco D'Assisi, protectorul animalelor domestice. Copil fiind, m-a impresionat cu bunatatea si empatia lui fata de animale si mereu mi-am dorit sa merg pe urmele lui, in locurile in care a trait si s-a format. Prea putin conteaza daca esti sau nu religios : eu sunt sigura ca in Catedrala Sfantul Francisc din Assisi oamenii isi regasesc pacea interioara. Imi plac bisericile ortodoxe, dar imi plac si cele catolice - si in general imi plac lacasurile de cult, deaceea imi doresc sa vizitez cat pot de multe. Este un alt lucru ce ma-ncarca pozitiv in calatorii.
Si deja am ajuns la aeroport. Multumesc ca mi-ati fost alaturi in aceste 5 ore de pregatire, si abia astept sa impartasesc cu voi momentele cele mai interesante din calatoria mea.
P.S. Ceea ce ati vazut in clipul anterior cat si in randurile de mai sus s-a intamplat ( momentan ) doar in imaginatia mea. Totusi, astept ziua in care cei de la Christian Tour ma vor suna, si nu va mai fi totul un simplu articol in cadrul competitiei de Blogging Creativ : Spring SuperBlog 2018.
P.S. 2 poza Hummus este din arhiva personala, celelalte sunt proprietate Christian Tour.
Acum cativa ani am aflat ca si bloggerii au concursurile lor. Si mi s-a parut fantastic. Asa ca m-am inscris, si participam la cateva probe. De multe ori ajungeam sa nu termin o competitie pentru ca... viata. Se adunau foarte multe : la munca, in familie etc. si puf, se facea ziua a 7-a , ora 23.59.59 si eu ma simteam ca Cenusareasa, pe fuga.
Asa ca abandonam, desi nu imi placea. Pana in primavara lui 2017 cand am reusit sa termin toate probele si am ajuns la Gala Spring Super Blog - care a fost o experienta foarte placuta, unde am socializat cu lumea - nu doar butonat. Acolo am cunoscut-o pe Dana, colega mea de camera - o fata asa de simpatica - incat a trebuit sa ii multumesc Claudiei ca ne-a potrivit.
Cand am ajuns cu ea in camera nu stiam cat de bine scrie, daaar am aflat ulterior dupa ce am inceput sa ii citesc blogul.
A venit toamna, m-a acoperit Super Blogul... unde am apucat sa ma inscriu, si cred ca am si scris la vreo 2 probe. Cateodata ma gandesc ce bloggerita sunt eu, ca nu scriu pe blog. Si atatea lucruri faine mi se intampla. Dar mie imi place sa fac lucrurile perfecte. Nu stiu de ce. Si perfecte inseamna ca eu sa fiu 100% multumita de ele. Si, cum citeam blogul Danei, am vazut un articol pe care l-a scris ea pentru concurs. Si mi s-a parut wow. Adica genul acesta de reactie vreau sa mi-l starneasca si articolele mele. Si cum nu am reusit sa imi fac timp sa le fac atat de wow, m-am oprit. Mi-a parut rau ca nu am participat la Gala deoarece am ratat sansa de a ma revedea cu multi oameni superbi din blogosfera autohtona.
A venit din nou primavara si a rasarit Spring Super Blogul din nou, aducand in actualitate sentimentul de anul trecut de la mare. Nici nu stiu ce sa fac, pentru ca atunci cand e Gala noi ( adica eu si Alin) aveam un mini plan de a merge in Italia. Decizii, decizii. Nu stiu momentan ce sa fac, dar mai am cateva ore in care sa ma decid. Totusi, cred ca o sa particip la Sprin SuperBlog 2018.
Aici e cam gol, dar am invatat cate ceva si in Februarie, nu la fel de multe precum in ianuarie.
Am invatat inca putin din cum se gaseste unghiul cel mai bun pentru selfie - si acum nu mai trebuie sa fac 60 de selfiuri, ci doar vreo 30. Pentru pozele cu alte subiecte decat mine, imi ajung 2-3 cadre pentru o poza de "sharuit" .
Am aflat ca e foarte greu sa iti arate profilul uniform - dar incerc sa il fac sa arate cum mi-ar placea.
Deja e martie, si s-au aglomerat foarte multe in ultimele zile, ca nu mai tin minte ce altceva am mai invatat :(
In cadrul Sprin SuperBlog 2018 am aflat despre un site, Vindem-Ieftin.ro, care propune un concept inovator: fiecare om care doreste sa isi faca modificari in casa, sa construiasca, care vor sa isi cumpere instalatii termice, termoizolatii etc. , va putea gasi pe site ceea ce are nevoie, la un pret mic poate cu 10-30% mai mic decat daca si-ar cumpara din magazin. Pretul scazut vine din modelul de vanzare: Vindem-Ieftin.ro negociaza direct cu producatorul pretul pe volum, si cand cineva cumpara, marfa vine la pret preferential direct de la producator - economisindu-se astfel costurile de inmagazinare si alte costuri conexe. Suna foarte bine. Provocarea mea era sa scriu ce asteptari am de la ei. 
Eu am doua asteptari: prima , sa stiu ce ar trebui sa fac ca sa imi arate si mie casa si gardul la fel ca in poza, si a 2-a, sa fiu si eu la fel de fericita si multumita precum clientii din aceste videouri . Asteptarea mea subinteleasa este ca oamenii de la vanzari vor fi sinceri cu mine, si le va pasa de casa mea si de mine. Cu totii vrem sa castigam bine dar asta nu inseamna ca trebuie sa uitam sa fim oameni.
Zilele trecute am primit o noua provocare in cadrul concursului Spring SuperBlog 2018 : sa imi imaginez cum echipa AIA Proiect vrea sa ii ajute pe viitorii proprietari de case cu tot ce poate pentru a intocmi un camin de vis. Mai sunteti cu mine? sau deja ati inceput sa va ganditi fiecare la casa voastra?
Mi s-a facut un chestionar, pentru ca, la un proiect de casa trebuie sa stii mai multe decat bugetul. Trebuie sa stii ce functionalitati o sa aibe, daca va fi conectata la o gradina, cati oameni vor locui in ea etc. Eu imi doream o curte micuta de 10mp, 2 dormitoare, un dressing si un living, cu o bucatarie separata si bineinteles o vie pe deal si piscina, dar, sa nu uitam ca aveam doar 70.000 de euro pentru tot. Ioana a fost foarte draguta si mi-a spus va proiecta o casa pe un nivel, dar va lasa acoperisul in stil mediteranean, pentru ca atunci cand voi avea un buget mai mare sau ajutorul cuiva, sa pot sa vin cu propunere de inaltare. Mi-a spus ca pot sa las in seama lor obtinerea avizelor de construire, pentru ca au experienta cu asa ceva. Si mie mi-a convenit, pentru ca mi se pare foarte greu sa mergi dupa avize, nu doar din punctul de vedere al timpului consumat, ci si din cauza faptului ca nu stii daca cel de la ghiseu este corect, sau daca are in vedere interesele tale cele mai bune.
Pe langa mancare delicioasa, Iordania se mandreste cu foarte multe monumente din patrimoniul UNESCO, asa cum este manastirea Petra : da , da - e lacasul de cult care aparea in atatea filme si documenter. Acum stiti unde sa il gasiti. Va dati seama ce civilizatie mostenim? Cum au putut ei sculpta in piatra ceva la inaltimi atat de mari si totusi ne minunam ochii si azi? 
Japonia, o tara cu soluri sarace dar cu oameni extraordinari de inventivi. Si o sa fiu acolo cand infloresc ciresii. Cum as putea sa imi imaginez o viata mai buna? Daca si voi sunteti de varsta mea, ati crescut cu Sailor Moon si sigur tineti minte ca ea toata ziua manca. Stia ea ce stia : bucataria japoneza ( "Washoku" ) are statutul de patrimoniu cultural imaterial UNESCO! Nici nu stiu cu ce sa incep: prajiturele din orez : rondele dulci care sper ca mi se vor topi in gura, sau cu sushi, sa vad daca imbucaturile divine sunt si mai bune in tara lor natala? Pe langa acestea vreau sa mananc Udon, pentru ca am mancat acest fel de taitei in Europa, si nu mi-au placut. Vreau sa vad daca savurati la un restaurant pitoresc de pe malul lacului Ashi, alaturi de o farfurie de sashimi ( adica bunatatea de la sushi, fara orez) nu o sa-mi schimbe parerea. Am citit mult despre Japonia si ii stiu si partile rele ( oameni care lucreaza enorm in corporatii, uitand viata personala, suprapopularea marilor orase etc.) , dar partile bune ma atrag ca un magnet : templele din Kioto, Palatul Imperial din Tokyo si multe altele pe care abia astept sa le descopar. 
Iubesc faptul ca in Italia sunt foarte multe cladiri facute acum 500 de ani, mentinute intr-o stare foarte buna si utilizate. Mi-ar fi placut ca atunci cand invatam in gimnaziu la istorie si desen despre Da Vinci, Caravagio, Rafael, Titian si alti mari artisti sa fi mers la Muzeele Vaticanului, sa vedem pe viu lucrarile lor. Daca atunci nu s-a putut, las' ca acum se poate. Niciodata nu este prea tarziu sa vezi ce inseamna dedicatia si talentul.