Mereu mi-am dorit un
restaurant doar al meu. Si, aproape ca am avut. De ce spun aproape? Pentru ca
am avut si operat 2 pizzerii axate preponderent pe delivery. Si atunci cand
faceam livrari la domiciliu, chiar daca eram autorizati ca restaurant,
rar ajungeam sa vorbesc si sa ii vad pe clienti cum se bucura de
mancare.
Am avut o pizzerie
care facea livrari la domiciliu in Cluj, cu 2 asociati. Doar ca nu a functionat
colaborarea. Vedeam lucrurile prea diferit. Am oprit proiectul dupa 4 luni,
mi-am luat cateva invataturi si am mers mai departe, si am accesat un proiect
european.
Acum am o pizzerie
care face livrari la domiciliu in Oradea, cu un asociat. Si aici sunt destul de
nefericita. Afacerea in sine nu merge prea bine. Problema cea mai mare nici nu
stiu care e: pandemia Covid-19 sau faptul ca eu si asociatul meu nu ne mai
intelegem bine, el are problemele lui emotionale si eu...eu nu stiu daca am
timp sa investesc cat as dori in afacere, asa ca ma blochez si nu mai pot sa
fac nimic.
Dar am nevoie de
asociatul meu in afacerea de-acum - pentru ca el are experienta de 10 ani in
domeniul livrarilor la domiciliu si al gatitului in ritm alert si in volume
mari, iar eu n-am. Stia de visul meu de a avea un restaurant - cu mese unde
oamenii sa poata manca, si pana in 15 martie 2020 a fost de-acord sa urmam
acest plan: cateva mese unde lumea sa poata sta si manca, si o bucatarie mare
si frumoasa, de unde sa se livreze mancarea la domiciliu. In 13 martie 2020 chiar
avusesem primul nostru grup mare: o rezervare de 16 oameni... si, si au aparut
22. Nu mai aveam locuri pentru ei, unii stateau in picioare, radeau, vorbeau
tare, la final ne-au aplaudat pentru mancarea delicioasa de am crezut ca vor chema vecinii politia - ca
deja trecuse ora de inchidere.
Totul parea ca merge bine, dar a venit COVID-19 si mi-a spus ca el, asociatul meu, nu mai
doreste oameni inauntru, ca e prea riscant, prea complicat - ca el nu stie cu
oamenii si nici nu stie ce-o sa fie.
Cu clienti inauntru,
sau doar livrare la domiciliu, cert este ca azi nu ne merge prea bine.
Asa ca aici si acum,
putin macar, as vrea sa visez. Sa visez ca am curajul sa plec din acest
cosmar care imi suge orice urma de energie si sa fac ceva bun pentru sufletul
meu. Vrei sa visezi cateva minute cu mine?
Daca as mai avea
ocazia sa accesez o suma de bani, as intra in afaceri - pentru prima oara in 5
ani, singura. E bine sa ai asociati, dar sa gandeasca preponderent ca tine:
mai ales in extreme: ce faci cand e cel mai rau si cel mai bine. Inca nu am
gasit, asa ca acum as merge singura. Si cred ca am invatat suficient incat sa
imi fie, in afaceri, bine.
Mereu mi-au placut
momentele de poveste cu oamenii si mi-a placut mult sa mananc. Cand eram mica
visam ca am un restaurant al meu. Fizic, cu mese, cu multi oameni - cu un
hotel. Practic nu visam, imi traiam visul, asa cum sunt copii care se joaca
de-a doctorul, asa ma jucam si eu de-a restaurantul. Nu gateam, eram cumva
proprietar si "maitre d'hotel" - fara sa stiu ca aceste pozitii
exista. Era pur si simplu naturalul meu.
Anii au trecut, si
mi-am dezvoltat calitatile de gazda si capacitatea de a oferi sfaturi bune
oricui, fie ca erau clienti, colegi, parteneri de calatorie, si am simtit ca a venit
momentul sa ma asez. Sa am locul meu. Un loc de poveste cu poveste. Un colt de
oras unde sa impart tot ce am strans de-a lungul a 20 de ani de calatorii in
jurul lumii.
Gatesc putin si foarte bine. Am un portofoliu de
cateva retete care incalzesc suflete: supa de mustar - din calatoriile
mele prin Olanda, clatitele sarate din Sri Lanka, salamul de biscuiti cu pireu
de castane pe care il pregateam in copilarie cu bunica si mama... si inca
cateva secrete pe care daca cititi meniul le veti vedea.
Si ce as face cu ele?
as avea un spatiu mic, intim - cu un decor banal, cu o masa cu 4 scaune - la
care sa stea 2 oameni: clientul si eu. De fapt, clientul si cu mine. Dar suna
asa de bine clientul si Eu. Localul s-ar numi "Cu mine" , si acesta
ar fi specificul: am manca impreuna, am sta sa povestim, sa ne bucuram de
mancare buna si de cateva clipe care sa nu treaca pe repede inainte. Un
restaurant care sa serveasca un singur client pe zi? Si cat ar avea de incasat?
Din ce s-ar trai?
Eh, asta ar fi clar
pentru sufletul meu cel mai profund. Ar plati cat ar dori. Unii poate ar da 100
de ron, alti 10 ron, altii 1000 de euro - in functie de cati bani au in acel
moment.
Si din ce as trai? Si
din ce mi-as castiga renumele? Daca seara as imparti-o cu o singura persoana
care ar vrea sa manance si sa povesteasca cu mine, in timpul zilei as vinde un
preparat dupa o reteta italieneasca care m-a facut sa iubesc un tinut intreg:
farinata la felie. Calda, buna, de post, fara gluten si fara lactate. Se
distinge dintr-o mie! Este iubita si apreciata de oameni din toate mediile
sociale - cu sau fara restrictii alimentare. Farinata musai sa fie acompaniata
de o cafea minunata ( sfat pentru cei care vor o afacere in HoReCa: daca este buna si
la un pret corect, cafeaua "prinde" ).
Cred ca visul meu
ar incapea intr-un spatiu de 30 de mp2. Stiu deja de ce as avea nevoie:
un cuptor de pizza, cu o
capacitate de 6 pizze si o masa de pizza. Aici as face farinata si as pregati ingredientele pentru felurile din meniu. As lua o masina de gatit cu 2 ochiuri:
visul este sa gatesc pentru doi oameni deci 2 ochiuri sunt suficiente. Dat
fiind specificul acestei afaceri, un singur frigider mi-ar fi suficient, dar as
lua un frigider de 700 litri. Si as investi putin mai mult si as lua unul cu 1
usa de sticla - ar fi mai de impact si e folositor - stii din prima unde
mergi cand deschizi usa ( as lua din start si un igienizant pentru frigider -
e bine sa il ai de la inceput la tine in bucatarie). Daca am spus de
cafea, bineinteles ca as lua un automat de cafea. Si, pare ca am terminat nu?
Gresit - mai este nevoie de o hota de perete, un feliator de mezeluri, o masina
taiat de legume - sunt toate foarte utile. In functie de cati bani as avea ramasi,
as lua si o masina de spalat vase - pentru mine spalatul vaselor este un chin,
asa ca daca pot automatiza ceva, si scapa de 30-60 de minute de frecat, ar fi
minunat. Deja am cutitele mele speciale de bucatarie, daruite de un chef
bucatar pe care il admir.
Pentru masa si cele 4
scaune m-as plimba prin satele uitate din Apuseni, si as cauta acolo, ceva cat
mai rustic, cat mai vechi si cu o poveste. Tot ce am nevoie in bucatarie as
gasi la GGM Gastro.
Iti multumesc cititorule ca ai
visat cu mine. Adevarul e ca visele idilice cand gatesti de placere si vin
pasarelele sa cant cu tine asemeni Cenusaresei, sunt in 99,99% dintre cazuri doar vise. Daca vrei sa ai o afacere in bucatarie - sa stii ca va trebui sa
muncesti. Va trebui sa te aprovizionezi, sa faci inventar, sa pregatesti, sa
gatesti, sa cureti - vai, cat va trebui sa cureti: zi de zi si non-stop (asta
daca esti ca noi si iti place sa iti respecti clientii - si poate n-ai sa
crezi, dar murdaria asta e pacatoasa rau, se ascunde peste tot, si daca
nu o indepartezi la timp, iti strica utilajele) . Dar, daca esti fascinat de acest domeniu vei fi inundat de bucurie.
Cum spuneam: iti
multumesc inca o data ca ai visat cu mine. Parca ma simt si eu putin mai
bine cand trebuie sa ma trezesc la realitate, si cine stie, poate ca maine nu
imi vor "cadea din cer/proiecte" bani, dar cu siguranta pot sa fac un
pas spre a fi mai aproape de visul meu. Stai aproape sa vezi care va fi acest pas, si sper ca peste 2 ani vei ajunge sa
mananci " Cu mine"!
P.S. aceasta confesiune a fost provocata de SuperBlog 2021.