Am vlog!

Buna tuturor,

In afara de blog, e bine sa ai si vlog :)

Eu le am pe ambele - si daca blogul il stiti ( nu de alta, dar sunteti pe el ) aici veti gasi si vlogul meu - adica persoana din spatele tastelor.

Enjoy!

Punct si de la capat.

"Roata morii se-nvarteste, tac, tac, tac."

Recent am primit o provocare de la prietenii de la BlogalInitiative - sa scriu despre ce as schimba din trecutul meu daca as putea sa sterg si sa scriu peste - asa cum se face cu pixul Pilot de la Frixion. Suna interesant nu? Cat m-ar fi ajutat in scoala un astfel de pix... Eu adoram stilourile cu cerneala ( nu stiu daca e sau nu pleonasm... dar le iubeam pur si simplu) - doar ca nu scriam frumos si caietul meu era plin ochi de porcusori, corecturi, paranteze. Cu un asa pix istet nimeni nu ar fi stiut ca nu mi-a iesit din prima ordonarea cuvintelor. Cam asa cum face tastatura : scriem ceva, dupa care dam delete doar ca sa scriem altceva peste - si la final, nimeni nu stie de durerea noastra - vede doar frumosul.

Sunt multe lucruri in viata pe care le regret,lucruri din trecut pe care as vrea sa le schimb.
Dar parca dupa ce s-a dus, s-a dus. Si nu poti intoarce timpul. Ce poti sa faci, e sa stergi raul de zi cu zi si sa nu il lasi sa te macine zi de zi - sa ii arati ca destinul tau e al tau si tu il constuiesti dupa placul inimii tale. Da-mi voie sa iti arat experimentul meu, filmat la IPB in Cluj Napoca cu un pix Pilot de la Frixion ( daca te intereseaza, Dacris este unicul importator al acestor instrumente de scriere in Romania, si nu, pe vremea cand mergeam la scoala nu erau - sunt doar de 10 ani. Dar niciodata nu e prea tarziu pentru a face ceea ce trebuie).

Da, ai vazut / intuit bine : am scris nervi. Cu un pix Rosu. Pentru ca sunt o multime de culori - precum starile mele. Si da, nervii au disparut total si a ramas o mare de alb, asemeni unui norisor de puf. Lucru pe care il  urez si persoanei mele - si tie.

Daca trecutul nu il putem modifica, haideti sa scriem cuvinte frumoase pentru viitor.

Daca-as putea....

"Daca si cu Parca, stateau intr-o barca.
Daca Daca nu era, Parca parca se-neca"


Oare cand ati fost mici va spuneau si voua parintii: invata acum ca o sa-ti para rau , fa-ti un viitor , nu te lasa de scoala. Invata , invata , invata. Fa matematica - ca esti buna si It-ul e viitorul. Cu Raul? Dar ce iti place la baiatul asta?
Cate sfaturi "de bine" nu ati auzit si voi de la oameni dragi? Sfaturi, care desi menite sa va aduca fericirea si bunastarea, erau contrare a tot ceea ce simteati voi.

Asa am fost si eu - si desi am incercat din rasputeri sa raman loiala firii mele, undeva am ales un drum care era sigur - un drum prin care urma sa am o viata prospera. Drumul cand fara sa vreau am ales sa renunt la ideea de a fi scriitoare.
Vedeti voi, eu de mica scriam. De fapt ii dictam mamei mele povesti despre printi si printese care gaseau campuri de cartofi prajiti si hot dogi. In adolescenta am regasit acele povesti - si mi s-au parut stupide - mancarea e mancare si e doar in farfurie.  Pana cand "Sta sa ploua cu chiftele" a ajuns in top 25 al celor mai mari incasari pe anul 2009 si continuarea lui a avut o performanta si mai buna in 2013. Atunci am spus ca scenaristii doar au avut noroc. Noroc ca au continuat sa-si urmeze visul.


Anii au trecut si am ajuns sa lucrez intr-un domeniu care mi se parea superficial, sa ma trezesc la ore pe care nu le agreez, sa ma imbrac cum se asteapta altii - totul pentru a avea un venit care nu este atat de mare incat sa compenseze minusurile.

Poate din cand in cand si voi primiti videouri motivatinale cum este acesta  - un video care va pune sa va intrebati: "Oare merita?" .

Inca nu am reusit sa imi domolesc frica si instinctul meu de supravietuire este mai mare decat dorinta de a reusii sa fiu o scriitoare cu un mesaj puternic pentru generatiile viitoare. Totusi, am facut primul pas: m-am apucat sa scriu pe blog. Si ma linistesc si ma regasesc in fiecare litera tastata. Si stiu ca sunt pe drumul cel bun. Intr-o zi ploioasa ma cuprind gandurile si imi reprosez ca sunt fricoasa - si ca ar trebui sa tai totul din radacina, sa imi dau demisia si sa scriu in speranta ca voi ajunge cineva. Poate, daca as avea un pix ca sterge trecutul si creaza viitorul, ca Pilot, de la Frixion viata mea ar fi mai usoara. As merge in timp la acel moment in care am decis sa parasesc parcursul de scriitor in devenire si am mers pe calea "sigura". Au fost 15 ani umbriti de suferinta sufletului meu. Nu am dus-o rau, dar nu am fost fericita. Trebuia sa ma trezesc zi de zi dis de dimineata - abia asteptam noptile ca sa mai dorm. Cand scriam, imi traiam pasiunea : ea ma hranea, ea ma odinea - ea imi dadea tot ce doream. Daca atat de mult ofer lumii intr-o viata care nu e tocmai pe placul meu, oare cat de mult as putea oferii facand doar ceea ce-mi place?

Pare ireal ca asa ceva s-ar putea intampla... Totusi, cum se intampla magia? Va invit sa vedeti in cele ce urmeaza ceea ce Dacris a facut posibil de 10 ani pentru romani. 

Chiar daca trecutul nu se sterge cu o radiera de la un pix magic, suntem creatori ai propriului destin - si putem alege ce cuvinte si fapte vom scrie. Voi ce alegeti?

Dor, dor , dor

Oare cine nu isi aminteste cu placere de verile la tara, cand se adunau in sat toti copiii raspanditi pe intreaga suprafata a Romaniei - unde copilaria prindea valente noi: jocuri vesele de dimineata pana seara, furat de cirese, baie in rau.  Era momentul asteptat de multi un an intreg. 

Dar nu si de mine, bunicii mei au trait la oras. Asa ca prietenii mei erau cu mine mereu. Intr-adevar, in vacante petreceam mai mult timp, mergeam in tabere, nu aveam scoala etc. 

Asa e si cu Blogul :) e alaturi in on-line zi de zi dar sunt momente in an cand relatia noastra devine mai apropiata si iubitul meu mai gelos. Doar ca perioada nu se numeste Vacanta - ci se numeste SuperBlog. 

SuperBlog este locul unde bloggerii pasionati se intalnesc si concureaza cu sine si cu ceilalti pentru ...glorie, dezvoltare personala, premii, prietenie :) 

Va invit sa imi vedeti munca in competitia de anul acesta - sa radem si sa meditam la temele organizatorilor. 

O toamna SuperBlog va urez,

Cu drag, 

Di 

Nebunie mare

Sa vezi... cand omul vrea sa se planga... se plange din orice. Daca are de lucru - si doar trebuie sa scoata bonul, se plange.
Daca nu are de lucru, si nu face bani, iar se plange.
Ce-ti mai e si cu oamenii?

Che sara - tu decizi

Sunt lucruri care trebuie sa se intample. Sunt momente care vin peste tine. Momente pe care intr-un fel sau altul tu le ceri de la Univers/Divinitate/ Tine.

Am incercat sa imi amintesc discursul de la terminarea facultatii - nu mai stiu nici macar cine a vorbit, d-apoi ce a zis... In fine... idei bune si exemple de succes sunt la tot pasul. Aici este unul.

Pizza zilei

Mai stii cand doreai sa mananci mereu pizza? si Mama si Bunica ziceau ca nu e bine... eh.. acuma esti major - asa ca poti :D
Mie imi place Canibale - si mereu o mananc de aici :)

Bucurati-va de viata de adult <3