Mai tineti minte in liceu sau in gimnaziu momentele acelea din mai-iunie cand singurul lucru care trecea prin mintea elevilor erau plaja, taberele si marea? Iar in septembrie toata lumea retraia cu drag vacanta la mare cand toti colegii isi povesteau vara?
Ei bine, eu nu! Pentru ca mie nu mi-a placut la mare. Nu vedeam nimic interesant in ea. Adica din Oradea pana la Mamaia faceam undeva la 14 ore cu trenul. Reteta dezastrului era perfecta:
- se ia stres din belsug si presara cu generozitate sub forma unor comentarii: "Ai facut bagajul, ai luat tot ce iti trebuie ? Stii ca nu avem bani sa cumparam de-acolo"
- se adauga un compartiment cald, plin de sosete mirositoare
- se toarna suspiciuni si frica cat cuprinde: " Nu manca nimic cu frisca/smantana ca poate fi stricata! Nu manca oua ca o sa faci salmonela! Da-te mereu cu crema muuuuulta de plaja ca altfel te arzi! Nu sta la soare intre 11 - 16 ca o sa faci cancer de piele! Fi mereu atenta la telefon si bani"
Si asa se relaxa familia noastra: mergeam cu trenul 14 ore ca sa stam inghesuiti in sufrageria prietenilor nostri din Constanta, ca sa ne trezim 7 zile la rand la 6 dimineata sa putem manca si sa mergem rapid sa inotam pana la ora 11 pentru ca de la 11:30 pana la 14 sa jucam care sa jucam ruleta ruseasca la o terasa ( o fii mancarea buna/ stricata/ scumpa / ieftina/ ospatarii ospitalieri? ) , sa fugim acasa sa facem un dus pana nu vin de la munca amicii - ca sa nu ii deranjam si pe la 16 incolo sa jucam remy sau carti sau ce vrem noi doar sa ii lasam pe adulti cu ale lor.
Cand auzeam oamenii ca vorbesc fascinati de apaaaaa, de inot - imi venea sa le spun : "Voi ati auzit de Baile Felix si 1 Mai? si acolo e apa - si e calda tot anul fratilor."

Visul care s-a nascut atunci era ca tot ceea ce se intampla in afara - pe bani grei, sa fie si la noi. Ca tot ceea ce in strainatate ne surprindea - la noi sa devina norma : cum e ca tot personalul sa iti zambeasca la orice hotel din Mamaia. Dar eu visez destul de mult , mi s-a mai spus. Totusi, e posibil ca visul meu sa devina realitate. Si va spun si cand.

Duminica dupa -masa este plecarea, pentru ca orice poveste dureaza 3 zile, nu-i asa? Gresit - dureaza mult mai mult deoarece in hotel exista conexiune wireless - si toata lumea posta experientele SuperBloggerilor. V-am facut si voua pofta, nu-i asa?
Eu asta imi doream cu articolul scris pentru aceasta proba din Spring SuperBlog2017
Eu asta imi doream cu articolul scris pentru aceasta proba din Spring SuperBlog2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu