5 sfaturi pentru organizarea bucatariei

Acum 5 ani eram singura acasa, intr-o dupa-masa de weekend. Nu aveam nici un plan, nu aveam pofta de mancare, nu aveam nimic gatit si mi-era foame. Pe scurt, parea o dupa-masa pierduta. Dar niciodata sa nu spui niciodata. Iustin, Stefan si Mihai - 3 prieteni de-ai mei, aveau un alt plan. In urma cu o saptamana ii ajutasem conducand o masina dupa o petrecere luuuunga - si au spus ca isi vor lua revansa. In acea duminica ei se intalnisera la Stefan acasa pentru a manca peste proaspat prins de Mihai si cartofi de la tara cultivati de Iustin. M-au sunat si m-au invitat la ei. De departe a fost una dintre cele mai bune mese pe care le-am impartit cu prieteni vreodata : pastrav in crusta de pesmet, cu cartofi prajiti si mujdei proaspat. O bunatate. Stefan avea o garsoniera mica, de student, cam jerpelita, cam inghesuita: singurul lucru care a facut acea zi memorabila am fost noi 4 prieteni si mancarea noastra simpla, dar delicioasa. Am pastrat acea senzatie in suflet, dar, ori de cate ori ma gandesc la acea zi, mi se intampla urmatorul lucru: simt in mine o senzatie calda - de la gustul mancarii, care se umbreste instant cand imi amintesc de peretii garsonierei lui Stefan.

Cam toti aveam pe vremea aceea aceeleasi conditii: camere de camin, chirii modeste - dupa posibilitati, dar, stiam ca intr-o buna zi, aceste camarute 3 in 1 ( bucatarie, dormitor, sufragerie), se vor transforma asemeni Cenusaresei, intr-un camin de vis.

Anii au trecut, noi am crescut si eu mi-am vazut visul implinit: am ajuns la 32 de ani sa am in sfarsit un apartament pe numele meu. Are o sufragerie, 2 dormitoare, 2 bai si, mandria mea - o bucatarie imensa. Apartamentul este intr-o zona linistita din Cluj, la etajul 1. La geamul bucatariei apar primavara florile de glicinei mov care creste pe bloc, iar soarele lumineaza toata ziua. Cand am adus-o pe mama sa vada noua mea achizitie, am plans amandoua si ne-am luat in brate. Am stat eu cu telefonul in mana si ne imaginam cum urma sa arate noua mea bucatarie: unde o sa fie aragazul, ce culoare o sa aibe blatul si faianta, daca o sa am gresie pe jos sau parche, ce stil o sa aibe mesele si scaunele de bucatarie, ce fel de tacamuri si fete de masa sa imi cumpar, care sa se asorteze cu viitoarele mele cani si cratite. 

Initial mi-ar fi placut sa am 100 de bucatarii, pentru ca toate pozele de inspiratie erau frumoase, parca desprinse din casele influencerilor, dar, mi-am spus ca am un buget limitat - asa ca am mers dupa cateva principii, pe care vi le impartasesc si voua. 

1) Gandeste-te cat timp vei sta in bucatarie: daca iti doresti sa gatesti in mod sanatos ca si mine, atunci vrei sa ai un blat mare, unde sa poti sa toci, sa umplii, sa intinzi orice preparat. Oricat timp vei sta in bucatarie, vrei sa te umplii cu emotii pozitive, nu negative. 

2) Pe cat posibil, separa bucataria de restul casei: am vazut ca este o moda ( ciudata cel putin) de a avea masina de spalat haine, bucataria si locul de servit masa in aceeasi incapere. Avand in vedere ca fiecare lucru are anumite mirosuri si rigori de igiena, iti sugerezi sa le faci in 3 incaperi separate ( vrei ca oaspetii sa si simta mirosul mancarii si sa iti vada si lenjeria intima la spalat in aceelasi timp? ) . De-asemenea, cum te poti concentra si bucura de fiecare moment, cand ai atatea activitati care sa te acapareze? 

3) Totul la indemana. Daca iti place sa gatesti, atunci sigur ai mult unelte si atunci vei dori sa ai totul la indemana, daaar nu neaparat la vedere. Vei avea rafturi pentru vin, zeci de cutite - toate frumos puse in suport pentru cutite, rafturi inchise pentru vesela. 

4) Alege o tema " flexibila". Cu totii avem o pofta nebuna de schimbare, de cumparare etc. Eu, cand intru pe un site care-mi place, parca mi-as face o bucatarie noua in fiecare saptamana. Am ales totusi o tema clasica, pe care sa o pot adapta ieftin, in functie de preferintele de moment. Concret, am mers pe alb si crem, si mi-am luat mai multe seturi de fete de masa & tacamuri : Provence, Marimit, Festiv - si, in functie de cum ma simt, le voi schimba - si asa se va schimba si atmosfera. 

5) Putina verdeata nu strica. Eu vreau sa am un perete de verdeata proaspata, tot timpul anului : busuioc, rozmarin, menta,patrunjel - toate in ghivece frumoase - numai bune de aruncat rapid in salate si ciorbe. 

In cateva saptamani, totul va fi gata, si am sa ii chem eu pe Stefan, Iustin si Mihai, pentru a savura bucatele noastre intr-un mediu propice - astfel, creand o amintire 100% placuta in memoria mea, una in care nu doar mancrea starneste o emotie placuta, ci si locatia. 

Capcana pentru parinti - episodul Italia

Cand tatal meu a implinit 60 de ani, ne-a dus pe toti in Grecia, sa il sustinem la marathon. A fost o experienta foarte frumoasa, parca dadusem ceasul inapoi cu 20 de ani, cand mergeam cu totii la mare. Atunci mi-am adus aminte de un studiu citit referitor la graficul fericirii: in Europa de Vest, adultii ating maximul de fericire cand se casatoresc, dupa care fericirea fluctueaza sus – jos pana cand copiii pleaca la facultate, cand atinge un nou maxim. In Europa Centrala si de Est, graficul ramanea doar jos, si dupa ce plecau copiii pe la caselor lor, atingeau un nou minim.

Anul acesta parintii mei au implinit 33 de ani de casnicie. 2 copii, 1 apartament, o gradina, promovari, somaj, mutari. Wow – o viata de om! Imi rasuna in minte ecoul studiului care spune ca  fericirea romanilor scade cu varsta. Eu am avut parte de o copilarie minunata, chiar daca pe alocrui era grea. Am devenit o persoana independenta, curioasa si puternica datorita lor: deoarece ei mi-au oferit o serie de momente minunate, am zis ca acum e momentul sa le ofer si eu lor putin din experientele pe care le-am avut pana acum, adica o calatorie care sa le schimbe viata. Cum stiu ca parintii mei au un motto: “pastreaza-ti banii ca ai muncit din greu pentru ei,” stiu ca nu ar accepta un cadou pur si simplu – asa ca am inventat o poveste, cu ajutorul celor de la Christian Tour.

Mi-am anuntat parintii ca cei de la Christian Tour cer recomandari de la comunitatea bloggerilor, pentru a gasi "testari de vacante" - oameni normali care sa mearga intr-un city break Christian Tour, platit de catre agentia de turism, unde singura lor grija este sa se simta bine. Testarii vor avea de gustat mancarea traditionala, vizitat locatii istorice, vor avea chiar si un buget de cumparaturi. Scopul testarilor era sa ofere pareri obiective si subiective cu privire la oferte city break.  Le-am spus parintilor mei ca i-am trecut pe lista - deoarece se cautau si cupluri inaintate in varsta, si ca, daca ii va suna cineva, sa stie despre ce este vorba. 

Pe cei de la Christian Tour ii rugasem sa ma ajute: eu urma sa platesc excursia parintilor mei, daca un agent din call centerul lor i-ar fi convins pe parintii mei ca au fost selectati pentru a deveni testarii unui city break in Milano. Aveau de completat un mic raport la final – unde trebuiau sa dea un top 3 al celor mai bune restaurant cu specific italian, si top 3 locuri de vizitat in oras. De ce am ales Milano drept destinatie surpriza pentru parintii mei? Deoarece mama mea fusese intr-o delegatie la Milano cu munca, si fusese atat de placut impresionata de acest oras, incat a dorit sa il duca si pe tata, dar el nu a dorit sa “arunce cu bani”. 

Cei de la Christian Tour au fost foarte amabili si au zis ca ma ajuta in acest demers de romantica incurabila. O domnisoara foarte amabila i-a sunat pe parintii mei si le-a comunicat ca pot isi faca o vacanta dupa sufletul lor, ceea ce insemna ca trebuiau sa se uite in lista de hoteluri Christian Tour si sa aleaga un hotel : central sau periferic, modern sau vintage, mai business sau mai de vacanta. 

Parintii mei au ajuns sa creada ca pleaca intr-un city break la Milano. Stiau ca primesc o lista cu sarcini pe care trebuie sa le duca la bun sfarsit.Trebuiau sa viziteze 3 obiective traditionale din Milano ( cum ar fi Domul din Milano, stadionul lui AC Milan si , precum si 3 obiective ne-conventionale. 

Trebuiau sa manance spaghetti milaneze in fiecare zi a city-break-ului si sa spuna ce restaurant are cea mai delicioasa reteta, precum si sa incerce 3 preparate mai putin cunoscute. 

Dupa ce au inchis telefonul, parintii mei m-au sunat, m-au pus pe speaker si mi-au spus ca se bucura ca eu sunt fata lor si ca sunt blogger, si ca daca se inscriau ei pe lista nu ar fi castigat nici intr-o mie de ani. Vocea lor vibra de fericire si chiar si tatal meu, care e un om foarte strict, a zis ca abia asteapta ca se urce pe Dom si sa manance paste si pizza la mama lor acasa. 

In acel moment am simtit ca parca graficul fericirii familiei mele s-a schimbat, si ca noi nu vom fi doar o familie medie din Romania care si-a trait deja viata, ci, suntem o familie pentru care cele mai frumoase momente abia urmeaza. 

P.S. Vacanta imaginata cu ocazia probei 2 din SuperBlog 2018

P.S. 2 - Pozele din Milano apartin Christian Tour, pozele cu pizza sunt ale mele, iar graficele sunt trasate de mine, din amintirea studiului. 

10 piese esentiale din garderoba femeii de 30+

Cand am implinit 30 de ani am simtit nevoia de o schimbare majora in modul meu de a aborda moda.  Eu sunt consultant de vanzari, iar imbracamintea folosita drept norma in aceasta industrie este un costum sobru, inchis la culoare, cu o camasa in culoare unica – totul pe tocuri.

Dupa 6 ani de munca in aceelasi loc, in care simteam ca 90% din personalitatea mea disparea intr-o uniforma care nu ma reprezenta, am zis ca voi face o schimbare. Imi placeau oamenii cu care interactionam la locul de munca si iubeam ceea ce faceam, asa ca, am zis sa incerc sa imi schimb garderoba pentru a-mi exprima mai bine personalitatea. Voiam culoare, tanjeam dupa citate pe tricouri, tresaream dupa dantele si imprimeuri, si muream de dragul unor pantofi sport. Am spus ca vor fi doar doua rezultate posibile: sau imi vor accepta personalitatea - transpusa si prin haine, sau o poveste dulce-amara se va incheia si voi deschide un capitol nou in viata mea.

Am inceput, incetul cu incetul, sa adaug culoare in vestimentatia mea schimband  pantalonii negri cu pantaloni colorati: caramizii, albastri, albi iar camasile cu pulovere de cashmir. Clientii mei nu au zis nimic. Sefii mei nu au zis nimic. Eu ma simteam mai bine, asa ca am continuat. 

Am schimbat mai apoi sacoul cu un palton sau jerseu: cateodata mai lung, cateodata mai scurt, cateodata dintr-un material mai mult sau mai putin elastic; ce senzatie placuta e sa te poti misca si sa arati bine! Cum am inceput sa port culori, mi s-a mai luminat fata. O parte din clientii mei au inceput sa imi spuna ca par mai vesela si mai tanara. Colegii si sefii mei nu au zis nimic, dar, la evaluarea de final de an, unde imi este evaluat si stilul personal, seful meu direct mi-a spus ca a observat o imbunatatire majora ( si eu care credeam ca arat bine inainte…).

Era o victorie importanta, dar tansformarea garderobei mele profesionale nu era finalizata, asa ca am continuat cu tricourile cu mesaje. Albe cu scris negru, roz cu scris auriu, bej cu desene animate. Colegele mele au inceput sa ma roage sa le fac si lor comanda de tricouri. Clientii mei au inceput sa ma intrebe cand am descoperit secretul tineretii – doreau si ei sa arate ca in liceu. 

Am adaugat pantofii sport. Picioarele mele au avut un dans al fericirii cand au intrat in New Balance. Aveam o pereche de New Balance negri cu gri. Urmatoarele randuri sunt pentru doamne: fetelor, stiti senzatia aia de eliberare cand va dati jos sutienul seara? Asta mi s-a intamplat mie atunci, inmiit! 

Ajunsesem sa astept cu nerabdare zilele in care mergeam la munca, deoarece puteam arata tuturor cine sunt – prin haine. Nu ma mai limita NIMIC.

Desi eram innebunita dupa noua mea garderoba, nu am renuntat complet la culorile sobre – rochiile elegante le am si in culori inchise, si imi stau cel putin la fel de bine ca cele rosii. Voua, care vi se pare ca imi vine mai bine? Cu rochia eleganta rosie sau rochia eleganta in combinatia de negru cu gri? 

Avand o viata profesionala fericita, dupa cele 8 ore de munca eram ca noua. Aveam timp sa merg la sala si sa port salopete si pantalonii scurti. – care imi scoteau in evidenta un corpul meu iubit si tonifiat.

Ca sa fie mai usor de urmarit am pus aici lista celor 10 articole indispensabile in garderoba mea de femeie care ia cu asalt decada a 3-a.

1.    Pantaloni colorati

2.    Pulover de Casmir( rosu )

3.    Palton 

4.    Jerseu lung

5.    Tricouri cu mesaj

6.     Pantofi sport New Balance

7.    Rochii elegante

8.    Pantaloni scurti

9.    Salopeta

10.  

Punctul 10 – de fapt e punctul de unde a plecat toata analiza mea si intelegerea dorintelor mele. Eu mi-am dat seama cat de mult bine iti face simplul fapt ca te imbraci in hainele pe care tu le vrei, cand, intr-o zi insorita dansam prin casa in lenjerie intima, ca sa nu transpir in hainele de munca. Cum s-a oprit muzica si privirea mea s-a oprit pe hainele gri, toata stralucirea din ochi mi-a disparut, zambetul mi s-a transformat in grimasa si fruntea mi s-a incruntat. Mi-am analizat comportamentul timp de o saptamana: lenjeria era singurul lucru pe care il alegeam, si imi dadea o stare de bine in tot corpul cand ma imbracam, dar imediat ce puneam mana pe “uniforma”, o stare de tristete ma cuprindea. Daca si voi aveti o stare de tristete permanenta, desi totul pare bine, va recomand sa va luati o zi in care sa faceti totul cu viteza intai, ca sa apucati sa analizati reactia voastra la tot ce faceti – in special la haine. Din experienta mea, aceste aparent mici alegeri, au o putere extraordinara.

Dressingul meu s-a deschis pentru voi cu ocazia primei probe din SuperBlog2018 – concurs de Blogging creativ.

P.S. pozele cu mine sunt din arhiva personala, poza cu perechea de pantofi sport New Balance sunt de pe Answear.ro

4 ani de mine, 10 ani de SuperBlog

Cand eram mica mergeam la Olimpiadele de Matematica, de Logica, de Istorie, la Campionatele Nationale de Judo, de Dezbateri - aveam mereu dorinta de a dovedi ca sunt cea mai buna.

Nu stiu cand am devenit competitiva, dar cu siguranta luptatoarea din mine dorea sange - sau macar victorii. Dulapurile mele sunt pline de diplome, medalii si trofee de la tot felul de concursuri pe care le-am trait.

Am ajuns in vanzari. Dupa 3 luni, totul s-a schimbat. Am observat ca uneori, cu cat faci mai mult, cu atat ti se da mai mult ca sa faci - uneori chiar ti se da inuman de mult, in ideea ca probabil vei cadea. Atunci mi-am spus ca e bine sa fii constant, sa faci lucrurile etic si corect si sa te depasesti pe tine mereu, regardless - sau fara a baga de seama, ce se asteapta lumea din exterior.

Asta se intampla prin 2011. Prin 2014 am deschis acest blog ca sa comunic o parte din mine celor care cautau ceva si poate aveau sa gaseasca in mine. Anul trecut in primavara, m-am numarat printre finalistii editiei Spring Super Blog 2017 - si anul acesta vreau sa fac un lucru putin mai greu : sa fiu finalista la SuperBlog 2018, pentru ca da! m-am inscris in "hora aniversara" a SuperBlog : 10 ani in care bloggerii din Romania au dat o parte din sufletul si timpul lor in advertoriale, analiza de fedback, contestatii si prietenii.

Le multumesc orgnizatorilor pentru editiile de pana acum, pentru premiile curente si succes tuturor participantilor!

Consumam cu cap

Acum avem cam de toate, dar mie mi se pare ca nu le folosim prea bine. Avem becuri economice - dar le lasam pe toate sa arda prin casa.
Mie imi place sa le sting - in orice casa merg. Pe langa acest lucru, zilele trecute am gasit inca cateva sfaturi on-line, de la Comisia Europeana, Nici nu stiam ca frigiderul nu trebuie pus langa o sursa de caldura - desi e logic. Daca vreti, mergeti si voi pe la turneul lor - prin 25 de orase din Romania, sa vedeti ce alte solutii practice mai au.

Ce am invatat din postarile lunii aprilie

Ce am invatat din postarile lunii martie

La inceputul lui februarie am scris un articol despre experimentul pe care il fac pe contul meu de Instagram, si l-am postat pe un grup cu bloggeri ( eu as spune chiar ca majoritatea celor de pe acel grup de Super Bloggeri sunt niste oameni foarte de treaba, si ma bucur ca intamplator au ajuns in viata mea si sper sa ne cunoastem si offline). Am vazut ca lumea a intrat pe link ( multumesc!) daaar, cel mai dragut lucru mi s-a parut ca o bloggerita foarte amabila, observand ca am uitat sa scriu o jumatate de propozitie, mi-a scris foarte politicos si m-am corectat. Chiar daca acest lucru are indirect legatura cu titlul si cu Instagram, mi s-a parut foarte relevant de pus aici, pentru toti cei care sunt in cautarea altor oameni faini cu care sa relationeze.

Revenind la tema articolului, am invatat cat de mult am ajuns sa "urasc" conturile unde toate poze au aceleasi editari, aceleasi filtre, acelasi aspect uniform al pozelor. Come on people, oare viata noastra e la fel zi de zi? Adica nu stiu, sau mesajul acestor conturi este ca recipientul are mereu aceleasi lentile, sau, ca mesajul are aceeasi forma. De-asemenea, care-i faza cu cafeaua? Really? Adica de ce nu pune nimeni poze cu apa? Cand toata lumea stie cat de buna e apa. Cred ca am sa ma apuc sa pun eu poze cu apa. Deja m-am saturat de cesti de cafea, cu spuma multa si cu zaahaaaaar. Oameni buni, de-obicei voi nu beti cafea, beti o bautura duuuuulce duuuulce si de-aia va place. Sa imi spuna mie bautorii de cafea, ochi in ochi si cu mana pe inima ca lor le place gustul amar al cafelei. Nu zic nimic de miros - zic de gustul amar. Noah fratilor, atata timp cat puneti zahar si lapte in cafea mai mult decat cafea, voi nu beti cafea. Asa percep eu si filtrele - tie, drag utilizator exclusiv de filtre, nu iti place Instagramul, iti plac efectul ala dragut al filtrelor ( as spune si e foarte posibil ca nu iti place nici viata ta, daca MEREU! incerci sa o infrumusetezi, dar asta o sa mearga inspre alte subiecte, intr-o alta postare).

De-asemenea, daca esti creator de continut, cat de mult sa iti iubesti cafeaua ca sa pui ... 30-40 de poze cu cafeaua? din ultimele 90 de poze? Imi spui tu mie ca 1/3 din ceea ce vezi tu este cafea? Da, atunci nu esti blogger/ vlogger de lifestyle. Esti Barista!

Oricum, ma bucur enorm ca am realizat ce nu-mi place sa vad si ca pot sa pun ceea ce-mi place. 99,9%  din folografiile mele nu au filtru, si cele care au, au filtru cu efecte - apar 2 motani in loc de 1 de exemplu, deci nu mint ca arat mai bine. Cateodata, cand avem pe la evenimente fotografi, chiar ma intreb daca sa imi fac poze cu obiectivul lor si de obicei ii rog sa nu retuseze pozele in care apar. Mi se pare aiurea sa imi pun niste poze aratand altfel decat in realitate. Ce vand? Si cand vand, nu ma refer neaparat la bani, ci pur si simplu la imaginea pe care o portretizez. Eu vand realitate. Totusi, inca nu am pus nici o poza urata pe Instagram. Sper doar ca lumea sa stie ca exista. Am pus momentan doar poze imperfecte cu momente perfect din viata mea, care e si cu bune, si cu rele.

O sa vad ce aduce luna aprilie.