Cea mai lunga calatorie a inceput cu primul pas

Acum 9 ani ma apucam sa scriu pe blog. Primul meu blog. Scriam articole de maxim 3 paragrafe, si nu deoarece nu aveam ce sa scriu, dar imi doream foarte mult ca lumea sa le citeasca, si stiam din proprie experienta ca daca e prea lung, nici chiar eu nu as fi citit un articol asa ca incercam sa surprind exact esenta unui lucru. Alegeam mereu teme cu o mare insemnatate pentru mine, teme care ma marcau - care poate chiar polarizau societatea, si le analizam putin, dadeam parerea mea si invitam cititorul sa isi formuleze parerea lui tinand cont de diverse lucruri. Acel blog era mandria mea - pentru ca publicam articole in care puneam ... ei bine, ani de zile din viata mea. De ce? deoarece a fost foarte greu sa scriu esenta in 3 paragrafe a ceva deosebit de important.

Peste cativa ani, am zis ca ar fi frumos sa scriu si advertoriale. De ce? De ce nu! Mie imi place sa scriu despre lucruri utile, pe care le-am testat sau pe care mi-ar placea sa le testez si daca mai puteam primi o mica atentie, sau un feedback de la cineva avizat, de ce nu?
La inceput am scris pe Idealista, dupa care m-am gandit ca nu e chiar corect sa limitez un advertorial la 3 paragrafe, mai ales ca majoritatea sponsorilor au nevoie de articole putin mai lungi pentru indexare. Atunci am luat 2 decizii majorea : 1)am mai facut inca un blog, unde sa public analize de produse - dupa 3 grupe de produse : acel produs privit din perspectiva sufleteasca, prin avantajele pe care le aduce mintii si prin efectul pe care il are asupra corpului  si 2) sa scriu articolele de opinii, cat imi ies de lungi - pentru a avea sansa de a ajunge la toti cei interesati.

Dupa cativa ani sper sa imi mearga destul de bine, incat sa imi inregistrez propriul domeniu :Idealista.ro sau OanaDianaStanciu.ro - sau, daca vor merge bine articolele cu pareri despre lucruri, chiar PentruSufletMinteCorp.ro. Da, imi place sa visez, deja ma pierd in vise de cumparare domenii web, cand eu mai am atat de mult de scris. Dar totusi, cand e asa de simplu sa apara undeva numele asa de drag sufletului meu, poate ca nu ar trebui sa stau pe ganduri.

Articolul acesta ar putea fi considerat un advertorial, dar nu este - este pur si simplu raspunsul meu la o provocare din Super Blog 2018

Cum il ducem pe Alin la relaxare?

Vi se intampla uneori sa visati cu ochii deschisi in miezul zilei?  De multe ori ma gandeam cat de mult mi-ar placea sa fiu bogata. M-am gandit de fapt pentru ce imi doresc eu acesti extra bani? Am o casuta draguta si o familie sanatoasa. Singurul lucru pe care l-as face diferit ar fi ca as calatorii mai mult. Unde si cu cine?  Cu iubitul meu Alin - asta este sigur. Destinatia, asta este o alta poveste - poate ma ajutati sa il conving sa mergem undeva la umbra unui palmier, sa stam pe nisipul fin. Momentan, aceasta nu este dorinta lui. 

Iubitul meu are o fascinatie inexplicabila, din punctul meu de vedere, pentru Kilimanjaro. Cand eu ii spuneam despre plaje si insule exotice, el imi spunea despre expeditii si safarii. Cand eu ziceam hai la piscina sa ne relaxam, el spunea - prima data facem putin cardio si rezistanta, ca la peste 5000 de metri altitudine nu se ajunge chiar oricum. De cate ori vedeam pe strada un catelus si i-l aratam, de tot atatea ori imi spunea despre elefanti:  despre coltii lor masivi de fildes. Imi spunea despre cat de destepti sunt si blanzi si cata nevoie au de noi, oamenii buni - care ii viziteaza in rezervatii si le respecta habitatul natural. De cate ori eu ziceam de bronz la soare, el imi zicea de crocodili si hipopotami. Imi povestea despre niste pasarele gingase care vin si curata dintii acestor animale impozante si ca simbioza dintre ele este asa de mare, ca acesti giganti stiu sa lasa pasarile sa isi faca
munca de sanitari, iar pasarile Pluvian vin linistite, ca un stomatolog la munca. 

Nici la televizor nu ma mai puteam uita, ca daca aparea vreun documentar pe Discovery sau Animal Planet - la orice cuvant imi arunca un " exista in Parcul National in Serengeti si acolo ai acces la animalele acestea".  Mi-am dat seama ca iubitul meu are o gena africana in el si ca sufletul lui deja este in Tanzania cand mergeam la cumparaturi, si asteptam la trecerea de pietoni: "Iti dai seama ca aici noi trecem pe zebra, dar in safari zebra trece prin fata noastra si noi asteptam ca ea sa isi vada linistita de viata?"

La un moment dat nu am mai zis nimic de nici o vacanta in tari indepartate. Am inceput sa caut si eu expeditii Africa. Pana la urma cand iubesti pe cineva, incerci sa il intelegi si sa il faci cat de fericit poti. Asa am aflat Exista ceva ce se numeste turism de aventura si, in principiu, presupune apelarea la o agentie de turism experimentanta. Tot cautand, am dat de Extreme Travel, o firma cu experienta de 10 ani - care face excursii personalizate. Ma gandesc, oare ar putea sa ma ajute si pe mine, nu este langa munte mare, asa ca in povestile frumoase? Asa ca i-am intrebat cum s-ar putea lega. Mi-au spus ca ei au un circuit care se leaga foarte frumos cu Zanzibarul, unde exista posibilitatea de a inota cu delfini. Vai, daca ati vazut Flipper inseamna ca si voi aveti o pasiue pentru delfini. Eu mi-am dorit de atunci sa am un moment de libertate maxima, inotand alaturi de aceste creaturi magnifice. Deci, ascensiune pe Kilimanjaro si el va avea parte de momente care ii taie rasuflarea facand ce imi place mie.
am decis: o sa mergem in circuitul vietii noastre si eu voi face ce ii place lui - adica o

Calatoria imaginara a fost planificata cu ocazia SuperBlog 2018 

Cand pasiunea pentru meserie nu este suficienta!

Iubitul meu face cea mai buna pizza din lume. Imaginati-va un blat perfect: care se topeste in gura, dar este si crocant la muscare, pe pizza perfecta simti toate ingredientele – dar stii clar care este vedeta preparatului, fiecare ingredient este gatit ca sa isi atinga potentialul maxim de gust, iar cantitatea de mozzarella si sos au gasit echilibrul perfect. Nu o spun doar eu, ci o spun zeci de clienti multumiti care mananc din mana lui. Sper ca la un moment dat sa ajunga sa o spuna si crainicul de la Campionatul Mondial de Pizza, unde sper ca si Bogdan al meu sa participe. Pana atunci, eu si clientii lui, ne bucuram de o pizza delicioasa. 

Aceasta bucurie - de a face ceva delicios care aduce zambete tuturor, este mai mare de cateva luni. Vedeti voi, eu si Bogdan gestionam o pizzeria micuta, cu livrare la domiciliu, in Cluj-Napoca. Este un oras in plina expansiune, cu multi tineri cu un venit peste medie, dornici de mancare proaspata si buna. Pe langa aceste atuuri ale orasului si ale pizzarului, trebuie sa va spun ca desi este prosper Clujul, cainii nu alearga cu covrigi in coada pe aici: piata este foarte competitiva, personalul de la livrari de schimba destul de des si orasul are 3 momente din zi cand traficul este sufocat. Pe langa aceste 3 greutati provocate de oras in sine, eu si Bogdan aveam o problema: nu stiam cum se gestioneaza o afacere, care este stocul optim de materie prima, cum se fac preturile, cum trebuie motivati oamenii din HoReCa etc.

A fost greu in primele saptamani : incasam bani, si nu stiam de ce nu ne ajung sa platim toate cele necesare functionarii afacerii. Pizza pleca aburinda din cuptor, dar ajungea foarte rece la client. Primeam plangeri uneori si pentru ca ceea ce se livrase nu era ceea ce a cerut clientul – adica persoana de la telefon nota gresit comanda. Ne-am dat seama ca avem multe lucruri de optimizat, si repede, daca doream ca pasiunea lui Bogdan pentru a crea pizze si a mea pentru a le manca, sa fie profitabile.

Am cautat mult si un prieten ne-a spus “Cred ca stiu solutia de marcaj si gestiune potrivita afacerii tale”. Suna bine, eram disperati – pentru ca vedeam cum economiile noastre investite in aceast pizzeria parca zburau pe geam. Investisem totul aici, asa ca trebuia sa facem acest proiect sa razbeasca. Putin tematori de pret, am mers catre Expressoft Technology, o firma specializata pe dezvoltarea de solutii software eficiente si durabile pentru afaceri – lucrau deja cu nume mari de pe piata din Bucuresti ( Jerry’s Pizza, Cuptorul pe Lemne etc. ) . Le-am spus ca noi lucram non-stop si ca suntem la inceput si avem nevoie de ajutor. Speram sa gasim un consultant, pe cineva care sa ne indrume in alegerea unei solutii customizate pentru noi. Ne-am intalnit cu un domn – ne-a povestit putin despre experienta lui cu clienti ca noi – ajutase si alte firme cu livrare la domiciliu sa isi scaleze afacerea, nu doar sa razbeasca de pe o zi pe alta. Ne-a bucurat expertiza lui si faptul ca de la Expressoft Technology urma sa primim suport ethnic 24/7.

Ne-a spus ca avem nevoie neaparata de un POS Restaurant – pentru a nota mai repede si mai bine comenzile si sumele incasate. Ne-a spus ca softul are posibilitatea de a face si partea de “delivery” – adica sa avem in permanenta informatii centralizate despre numarul de livrari, gestiune stocuri, timp alocat livrarilor si altele. Noi doream ceva personalizat. Desi parea totul standard, ni s-a spus cum va fi totul customizat pentru firma noastra.

Suna foarte bine, dar noi aveam un buget limitat. Ni s-a spus cat costa, totul foarte transparent. Ne-am gandit ca ar fi trebui sa  angajam 3 oameni ca sa faca tot ce ni se oferea de catre Expressoft Technology, si tot ieseam mai prost decat daca cumparam un soft pentru noi. Softul se amortiza foarte repede. Decizia a fost usor de luat. Ne-a ajutat mult discutia cu consultantul si faptul ca am recunoscut ca stiam doar sa facem pizza buna. 
Cam asta a fost povestea pizzerie noastre, de la agonie la extaz, relatata pentru SuperBlog 2018 ( cu mici devieri de la adevar). 

Verbat volant, scripta manent!

Vorba zboara si scrisul ramane! Acest lucru il stiau chiar si stramosii nostri. In epoca moderna, pentru ca ceva scris sa ramana - in sufletul si mintea noastra, e nevoie sa fie cu adevarat deosebit. 

Si cand spun deosebit – ma refer la tot: mesaj, material, calitatea imprimarii.

SuperBlog 2018 m-a provocat sa ma gandesc la cum as folosi eu un gravator laser Bodor. Marturisesc cu toata sinceritatea mea, ca inainte de aceasta proba din concursul bloggerilor din Romania, nu ma gandisem ca exista mai multe marci de gravatoare laser. Nu ma gandisem ca exista mai multe feluri de gravatoare – aveam impresia ca este unul, foarte mare – si aia e. Asa ca, manata de curiozitate, am intrat pe situl celor de la Bodor. Wow. Acesta este cuvantul care ma descria dupa cateva minute petrecute printre gravatoarele folosite de Colop Grup. Aparatele erau de marimi diferite, de la suprafata de lucru de 160*300 cm pana la ( minusculul ) gravator de BML-FC, de 10*10 cm.

E inutil sa mai spun ca eu m-am indragostit instant de micul BML-FC, pentru marcare ultra rapida. Va rog frumos sa va uitati la el si sa spuneti cat e de dragut! Mie mi se pare ca

este o combinatie de robotei din Star Wars, care vor sluji mereu binele. Stiu ca ma repet, dar va rog frumos sa va uitati cu atentie la el, si sa-mi spuneti daca nu este cel mai dragut gravator laser pe care l-ati vazut vreodata. Arata bine oriunde! 

Eu fac parte dintr-un grup de vorbitori in public – care se numeste Toastmasters. Suntem un grup de oameni pasionati de comunicare si mereu ne ajutam reciproc pentru a creste. Unul dintre lucrurile pe care il facem ca membri este faptul ca purtam insigne. Eu mi-as dori, ca, de fiecare data cand avem un membru nou in comunitate, sa ii facem o insigna personalizata. Mai precie, cu BML-FC as grava pe insigna clubului numele noului membru. Tot la Toastmasters avem concursuri. Cu acest gravator laser, s-ar putea personaliza o multime de materiale, instant: la concurs am avut medalii – care ar fi putut fi marcate cu data, numele castigatorului si alte detalii interesante. Cupele ar putea fi personalizate instant cu numele castigatorului si poate un citat din discurs. Sunt frumoase diplomele scrise de mana si cupele castigate, dar orice lucru gravat cu numele tau, devine al tau si incepe sa aibe o insemnatate aparte - pentru ca nu mai sunt doar simple posesii, ci devin parte din tine. Acum ca scriu aceste lucruri, oare nu se poate inchiria gravatorul la evenimente? 

Mie, aceste posibilitati mi-au facut imaginatia sa zambeasca. Voua, cum vi se par? Astept cu drag sa imi scrieti ce parere aveti si daca sunt singura lunatica care se gandeste ca ar fi misto daca s-ar putea inchiria un gravator la evenimente. 

P.S. pozele cu medaliile mele sunt facute si editate de mine :) 

De ce e neaparat sa mergi la improv si la teatru( de papusi)!

Pana ieri dimineata era ceva ce I took for granted - sau, mai pe romaneste zis : consideram asa de normal, ca ma si miram cum sa nu aibe toate lumea. Cand eram mica am primit 4 papusi pentru teatru. Adica, erau niste capete de plastic care aveau un corp de material si le trageam pe mana. Faceam cu ele teatru de papusi prin vecini. Aveam o printesa,

Sufletul si inima, varianta pe 4 roti

Mi-am luat masina. Prima mea masina cumparata de mine. Pana acum tot timpul aveam masina de firma. Casco platit de firma, asigurare platita de firma, cand lasam masina la service primeam alta in loc. Acum lucrurile s-au schimbat putin – totul este platit din buzunarul meu. Care este un buzunar normal – incape… un buletin. Da, am facut un contract de leasing. De ce? De ce nu? Am condus multe masini – fiecare frumoasa in felul ei. Fiecare cu ceva bun. Mi-a placut mereu sa ajunge repede si in siguranta undeva. Mi-a placut sa am o masina deosebita. Mi-a placut mereu sa conduc o masina puternica. Mi-a placut mereu sa  stau intr-o masina eleganta.

Asa ca m-am decis sa fac ceea ce mi-am dorit de cand era mica – sa imi iau un BMW.

Toti prietenii mei mi-au spus – nu-ti lua BMW: te costa intretinerea lui, are tractiune pe spate si iarna va fi un cosmar pentru tine. I-am inteles, dar dorinta mea pentru a-mi lua masina copilariei mele era tot mai mare deoarece intelegeam ca e de fapt a conduce un BMW este o provocare care-ti poate satisface cele mai mari placeri din spatele volanului.

BMW 530E iPerformance. Plug-in Hybrid. Negru. Dragoste la primul test drive. O masina atat de frumoasa, atat de incapatoare, atat de puternica dar in aceelasi timp supusa unui sofer sigur pe sine ( asa cum sunt eu ;) ) rar gasesti. Si e si eco-friendly. 

Poate ca exista guri rele care ar spune ca da, cu adevarat BMW-ul este o masina puternica, robusta, fiabila. Dar nu se potriveste cu o domnisoara culta. Gresit. BMW-ul a fost masina oficiala a Comedy Cluj – cel mai mare festival de comedie din Transilvania. Mi s-a parut o asociere nemaipomenita : eu am grija de mine pe partea spirituala/ intelectuala – si asa trebuie sa am grija si de masina mea. Cand schimbam uleiul, luam doar ulei original BMW. De ce sa ii ofer ceva calitativ inferior? Si pana la urma, de cate ori schimbi uleiul pe an? Daca ai facut o investitie, de ce sa nu o faci pana la capat? Cateodata mai intru in vorba cu proprietari de bolizi care au BMW de 10 ani, de 5 ani si imi spun “ Oana, nu as schimba marca asta pentru nimic in lume”. Acesti oameni sunt cei a caror reteta vreau sa o copies: service autorizat, piese originale BMW, accesorii originale BMW. In schimb, mai vad si oameni care isi cumpara un BMW, sperand ca vor dobandii un statut. Da, am inteles. Ai intrat in club cand ai o masina cu sigla cu cerculet albastru. Dar ca sa ramai in club trebuie sa o ingrijesti. NU te ajuta cu nimic un BMW la care i-ai pus o piesa incompatibila, dar “mai ieftina si la fel de buna”, si-a pierdut valoare – si puterea.

Sa revenim la 530 E iPerformance. Aceasta masina nu mai avea nevoie de nimic. Era perfecta. Dar, asa cum si eu imi asortez rujul cu hainele pe care le port, asa si masina mea are mai multe seturi de jante BMW 18 originale.

Cand iti cumperi un lucru de calitate, asa cum este BMW-ul, este imperios necesar sa ai grija de ea si cu accesorii BMW originale. De ce? Pentru ca masina este parte din tine. Cum spune iubitul meu: “sunt prea saraca ca sa imi cumpar lucruri ieftine”. Nu intamplator titlul acestui articol este sufletul si inima – varianta pe 4 roti. Masina aceasta este o extensie a personalitatii mele. Am cumparat si voi cumpara mereu piesede BMW de la eXclusive OEM pentru ca am incredere in ei.

P.S. Banii pentru acest BMW ii am avut datorita Super Blog 2018 - si actiunea acestui articol se intampla in mintea mea. 

P.S. 2 pozele de la Comedy Cluj sunt facute de mine.

Cand mergi la o comodie si Ana te face sa plangi!

Am un ghinion foarte mare: mereu cand merg la teatru vad doar actori buni si foarte buni. Vad scenarii bune si foarte bune. Sau nu stiu eu cum arata teatrul bun comparativ cu teatrul prost, sau chiar am ghinion si nimeresc doar la cei mai buni. 

Azi am fost la Comedy Cluj - la Teatrul Act - Constelatii. La inceput am ras si eu, si toata sala, dupa care Ana si Radu ne-au facut sa plangem. Sa ne gandim la viata si sa plangem. 

A parut asa de usor ceea ce au facut ei. Erau aproape aceleasi replici spuse cu 4 tonuri diferite, simuland universurile paralele si alegerile infinite pe care le putem avea. 

A fost interesant. Daca a fost Comedie... nu stiu. 100% nu a fost comedie. Daca 51% din timp razi si 49% plangi nu stiu ce este. Dar hei, am vazut 2 actori super buni. So, mersi Camelonule si Comedy Cluj 2018!