luni, 2 octombrie 2017

Viata secreta a Doamnei Toamna



Au fost o data ca niciodata 4 surori : Primavara, Vara, Toamna si Iarna.
Vara era cea mai iubita dintre toate: era asa de frumoasa incat stralucea. Se imbraca mereu in culorile cele mai frumoase si luminoase.
Primavara era a 2-a cea mai iubita - purta fuste pana la genunchi si tricouri dragute si pantaloni de yoga la alergare. Era draguta si prietenoasa cu toata lumea, de parca era Zana cea Buna.
Iarna era foarte ciudata - si desi la inceput toti o urau pentru ca avea aproape tot timpul haine groase, din cand in cand o iubeau la nebunie pentru ca purta si cele mai frumoase rochii de Revelion si pulovere haioase cu Reni de Craciun.
Toamna - Toamna era cea mai anosta dintre surori: era foarte harnica si muncea de dimineata pana seara: invata la scoala unde purta mereu uniforma, venea acasa si facea curat sau punea muraturi - activitati unde era imbracata intr-un capot de casa tip "Tanti Maria".

Da, cu astfel de haine, Toamna nu era deloc populara printre cunoscuti. Dar, desi parea doar o femeie banala, Toamna avea o viata secreta: era agent secret Answear.ro . Asta inseamna ca inainte sa ajunga la scoala, isi lua , pentru suflet, un set Marlies Dekkers (sutien & chilot tanga)  - orice femeie care se respecta stie ca are nevoie de o lenjerie in care sa se simta cat mai senzuala, pentru a face fata cu brio in orice activitate. Pentru corp avea o pereche de ghete speciale : acele ghete de piele in care simti ca poti sa cuceresti lumea : cizmele Alissa de la Tommy Hilfinger accesorizate cu o pereche de dresuri plasa : ciorapii Pretty Polly. Personalitatea ei aparent simpla dar in esenta foarte complexa, era imbracata perfect de rochia neagra de la Simple. Pentru minte, isi apara tot corpul firav cu un palton bej Silvian Heach. Paltoanele elegante o faceau sa isi duca la bun sfarsit orice misiune.

Articol scris cu pasiune pentru prima proba de la Super Blog

miercuri, 13 septembrie 2017

Calatoreste cu mine!

Salut tuturor,

in caz ca nu ati aflat, pe vlog am mai multe emisiuni/seriale.

Unul dintre el se numeste Room Tour si prezinta camere din hotelurile pe care le vizitez pentru placere sau munca.

Sunt hoteluri frumoase ( in general de la 3*** in sus ) si de cele mai multe ori la preturi acceptabile. Pun accent pe detaliile care-mi plac si pe pat - pentru ca oriunde mergi, vrei sa dormi cel putin la fel de bine ca acasa.

Gasiti toate videourile aici - si sper sa va fie utile in alegerea urmatoarei destinatii.

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Primul Beauty Vlog

Buna tuturor,

Asa cum v-am obisnuit aici la Pentru Suflet, Minte, Corp - vorbim ( si scriem) despre diferite teme care ne impacteaza emotiile si calitatea vietii.
Azi am facut primul meu Beauty Vlog unde am facut un product review - adica am spus parerea mea despre o gama proaspat aparuta in saloane : Inforcer o noua gama de la L'Oreal Professionnel.

De ce Pentru Corp? Daca ai avut transformari drastice ale culorii podoabei capilare ( de la negru la blond, la roscat dupa care la roz sau verde) sau daca pur si simplu vezi ca varfurile tale se rup la periere - atunci sa stii ca Parul tau iti trimite semnale de alarma. "Coroana" pe care nu o dai jos niciodata isi pierde din stralucire si tu trebuie sa faci ceva pentru a inversa acest proces.

De ce Beauty Vlog Pentru Minte si Pentru Suflet? cand toata lumea considera partea de Beauty superficiala? Pentru ca ai fost inzestrat de la natura cu anumite calitati fizice de care trebuie sa ai grija si sa le potentezi. Asa cum ai grija de mintea si de  sufletul tau si le hranesti doar cu lucruri bune, asa trebuie sa ai grija si de Parul tau. Nu se va sfarsii lumea daca nu ai grija - dar e pacat. Va doresc vizionare placuta


vineri, 8 septembrie 2017

Am vlog!

Buna tuturor,

In afara de blog, e bine sa ai si vlog :)

Eu le am pe ambele - si daca blogul il stiti ( nu de alta, dar sunteti pe el ) aici veti gasi si vlogul meu - adica persoana din spatele tastelor.

Enjoy!

miercuri, 6 septembrie 2017

Punct si de la capat.

"Roata morii se-nvarteste, tac, tac, tac."

Recent am primit o provocare de la prietenii de la BlogalInitiative - sa scriu despre ce as schimba din trecutul meu daca as putea sa sterg si sa scriu peste - asa cum se face cu pixul Pilot de la Frixion. Suna interesant nu? Cat m-ar fi ajutat in scoala un astfel de pix... Eu adoram stilourile cu cerneala ( nu stiu daca e sau nu pleonasm... dar le iubeam pur si simplu) - doar ca nu scriam frumos si caietul meu era plin ochi de porcusori, corecturi, paranteze. Cu un asa pix istet nimeni nu ar fi stiut ca nu mi-a iesit din prima ordonarea cuvintelor. Cam asa cum face tastatura : scriem ceva, dupa care dam delete doar ca sa scriem altceva peste - si la final, nimeni nu stie de durerea noastra - vede doar frumosul.

Sunt multe lucruri in viata pe care le regret,lucruri din trecut pe care as vrea sa le schimb.
Dar parca dupa ce s-a dus, s-a dus. Si nu poti intoarce timpul. Ce poti sa faci, e sa stergi raul de zi cu zi si sa nu il lasi sa te macine zi de zi - sa ii arati ca destinul tau e al tau si tu il constuiesti dupa placul inimii tale. Da-mi voie sa iti arat experimentul meu, filmat la IPB in Cluj Napoca cu un pix Pilot de la Frixion ( daca te intereseaza, Dacris este unicul importator al acestor instrumente de scriere in Romania, si nu, pe vremea cand mergeam la scoala nu erau - sunt doar de 10 ani. Dar niciodata nu e prea tarziu pentru a face ceea ce trebuie).


Da, ai vazut / intuit bine : am scris nervi. Cu un pix Rosu. Pentru ca sunt o multime de culori - precum starile mele. Si da, nervii au disparut total si a ramas o mare de alb, asemeni unui norisor de puf. Lucru pe care il  urez si persoanei mele - si tie.

Daca trecutul nu il putem modifica, haideti sa scriem cuvinte frumoase pentru viitor.

Daca-as putea....

"Daca si cu Parca, stateau intr-o barca.
Daca Daca nu era, Parca parca se-neca"


Oare cand ati fost mici va spuneau si voua parintii: invata acum ca o sa-ti para rau , fa-ti un viitor , nu te lasa de scoala. Invata , invata , invata. Fa matematica - ca esti buna si It-ul e viitorul. Cu Raul? Dar ce iti place la baiatul asta?
Cate sfaturi "de bine" nu ati auzit si voi de la oameni dragi? Sfaturi, care desi menite sa va aduca fericirea si bunastarea, erau contrare a tot ceea ce simteati voi.

Asa am fost si eu - si desi am incercat din rasputeri sa raman loiala firii mele, undeva am ales un drum care era sigur - un drum prin care urma sa am o viata prospera. Drumul cand fara sa vreau am ales sa renunt la ideea de a fi scriitoare.
Vedeti voi, eu de mica scriam. De fapt ii dictam mamei mele povesti despre printi si printese care gaseau campuri de cartofi prajiti si hot dogi. In adolescenta am regasit acele povesti - si mi s-au parut stupide - mancarea e mancare si e doar in farfurie.  Pana cand "Sta sa ploua cu chiftele" a ajuns in top 25 al celor mai mari incasari pe anul 2009 si continuarea lui a avut o performanta si mai buna in 2013. Atunci am spus ca scenaristii doar au avut noroc. Noroc ca au continuat sa-si urmeze visul.


Anii au trecut si am ajuns sa lucrez intr-un domeniu care mi se parea superficial, sa ma trezesc la ore pe care nu le agreez, sa ma imbrac cum se asteapta altii - totul pentru a avea un venit care nu este atat de mare incat sa compenseze minusurile.
Poate din cand in cand si voi primiti videouri motivatinale cum este acesta  - un video care va pune sa va intrebati: "Oare merita?" .

Inca nu am reusit sa imi domolesc frica si instinctul meu de supravietuire este mai mare decat dorinta de a reusii sa fiu o scriitoare cu un mesaj puternic pentru generatiile viitoare. Totusi, am facut primul pas: m-am apucat sa scriu pe blog. Si ma linistesc si ma regasesc in fiecare litera tastata. Si stiu ca sunt pe drumul cel bun. Intr-o zi ploioasa ma cuprind gandurile si imi reprosez ca sunt fricoasa - si ca ar trebui sa tai totul din radacina, sa imi dau demisia si sa scriu in speranta ca voi ajunge cineva. Poate, daca as avea un pix ca sterge trecutul si creaza viitorul, ca Pilot, de la Frixion viata mea ar fi mai usoara. As merge in timp la acel moment in care am decis sa parasesc parcursul de scriitor in devenire si am mers pe calea "sigura". Au fost 15 ani umbriti de suferinta sufletului meu. Nu am dus-o rau, dar nu am fost fericita. Trebuia sa ma trezesc zi de zi dis de dimineata - abia asteptam noptile ca sa mai dorm. Cand scriam, imi traiam pasiunea : ea ma hranea, ea ma odinea - ea imi dadea tot ce doream. Daca atat de mult ofer lumii intr-o viata care nu e tocmai pe placul meu, oare cat de mult as putea oferii facand doar ceea ce-mi place?


Pare ireal ca asa ceva s-ar putea intampla... Totusi, cum se intampla magia? Va invit sa vedeti in cele ce urmeaza ceea ce Dacris a facut posibil de 10 ani pentru romani. 



Chiar daca trecutul nu se sterge cu o radiera de la un pix magic, suntem creatori ai propriului destin - si putem alege ce cuvinte si fapte vom scrie. Voi ce alegeti?












vineri, 1 septembrie 2017

Dor, dor , dor

Oare cine nu isi aminteste cu placere de verile la tara, cand se adunau in sat toti copiii raspanditi pe intreaga suprafata a Romaniei - unde copilaria prindea valente noi: jocuri vesele de dimineata pana seara, furat de cirese, baie in rau.  Era momentul asteptat de multi un an intreg. 

Dar nu si de mine, bunicii mei au trait la oras. Asa ca prietenii mei erau cu mine mereu. Intr-adevar, in vacante petreceam mai mult timp, mergeam in tabere, nu aveam scoala etc. 

Asa e si cu Blogul :) e alaturi in on-line zi de zi dar sunt momente in an cand relatia noastra devine mai apropiata si iubitul meu mai gelos. Doar ca perioada nu se numeste Vacanta - ci se numeste SuperBlog
SuperBlog este locul unde bloggerii pasionati se intalnesc si concureaza cu sine si cu ceilalti pentru ...glorie, dezvoltare personala, premii, prietenie :) 


Va invit sa imi vedeti munca in competitia de anul acesta - sa radem si sa meditam la temele organizatorilor. 

O toamna SuperBlog va urez,

Cu drag, 
Di 

joi, 20 iulie 2017

Nebunie mare

Sa vezi... cand omul vrea sa se planga... se plange din orice. Daca are de lucru - si doar trebuie sa scoata bonul, se plange.
Daca nu are de lucru, si nu face bani, iar se plange.
Ce-ti mai e si cu oamenii?

miercuri, 19 iulie 2017

Che sara - tu decizi

Sunt lucruri care trebuie sa se intample. Sunt momente care vin peste tine. Momente pe care intr-un fel sau altul tu le ceri de la Univers/Divinitate/ Tine.

Am incercat sa imi amintesc discursul de la terminarea facultatii - nu mai stiu nici macar cine a vorbit, d-apoi ce a zis... In fine... idei bune si exemple de succes sunt la tot pasul. Aici este unul.




marți, 18 iulie 2017

Pizza zilei

Mai stii cand doreai sa mananci mereu pizza? si Mama si Bunica ziceau ca nu e bine... eh.. acuma esti major - asa ca poti :D
Mie imi place Canibale - si mereu o mananc de aici :)

Bucurati-va de viata de adult <3

marți, 20 iunie 2017

Viata cu umor

"Pentru suflet, minte, corp" este indemnul subinteles pe care vreau sa il transmit catre voi, sa aveti grija de fiecare dintre aceste 3 elemente care va definesc.

Azi va scriu ceva ce,  daca simtiti ca mine, va va face sa radeti - dar si sa va ganditi la discutiile viitoare pe care le puteti avea cu sustinatorii Coalitiei pentru Familie.
Enjoy!


joi, 15 iunie 2017

Bataia de aripi a unui fluture

Eram in clasa a 8-a si ma uitam la un film american. Nu mai stiu despre ce era vorba in film dar stiu ca la un moment dat niste studenti sustineau o idee in fata corpului profesoral.  Profesorii erau toti somitati si studentii erau niste tineri simpli, fara puteri - asa cum eram si eu - o simpla eleva in fata sistemului educational din Romania. 
Si ei puneau atata pasiune in crezul lor si era atat de logic ceea ce spuneau, ca toti acei profesori impozanti au trebuit sa le dea dreptate. Atunci am descoperit eu puterea uneia dintre  mai importante arme din Grecia Antica : Dezbaterea. 
Debate-ul, cum se numea la americani Dezbaterea traditionala, se invata in scoli la toate nivelele. Este un exercitiu educational foarte puternic prin care elevii invata sa aprecieze valoarea unei idei si nu pe cel ce o prezinta, ii ajuta sa isi dezvolte gandirea critica si sa vada/ inteleaga puncte de vedere diferite de al lor. Si atunci si acum mi se pare ca este un lucru extraordinar de bun pentru o minte in formare si ca orice tanar trebuie sa aibe acces la un club de dezbateri pentru a deveni un adult responsabil. Asa ca am inceput sa caut oameni in Romania care aveau aceeasi viziune. In clasa a 9-a am descoperit o asociatie la un liceu in limba maghiar in orasul meu. M-am dus la profesoara coordonatoare si am rugat-o sa ma ajute. M-a luat sub aripa ei desi nu vorbeam o boaba de maghiara. M-a indrumat catre cluburile de dezbateri in limba romana din Cluj si Bucuresti - chiar mi-a facilitat accesul la o tabara de debate. In clasa a X-a am cautat un profesor in liceul mare care sa doreasca sa ajute la infiintarea unui club sustenabil si in Bihor. A fost greu, dar in cele din urma am reusit sa strang in jurul meu un grup de elevi si profesori care sa isi doreasca sa dezvolte spiritul civic si in comunitatea liceului "Emanoil Gojdu". In clasa a XI-a am fost formati de catre colegii nostri de la liceul maghiar si in clasa a XII-a am inceput sa recrutam membrii noi pe care sa ii initiem in tainele debate-ului. 

Ati putea crede ca impreuna cu absolvirea s-a terminat povestea mea si debatul din liceu. Spre marea mea surprindere, povestile au continuat. Clubul de dezbateri a crescut, avand participanti la campionatele regionale si nationale an de an, elevi care au ajuns sa studieze la universitati prestigioase datorita activitatilor extrascolare si elevi care la randul lor au devenit instructori de dezbateri, lideri in ARDOR ( Asociatia Romana de Dezbateri, Oratorie si Retorica). 

Povestea mea a continuat in mai multe orase unde am cladit cluburi de dezbateri ( Bremen, Brasov) ai caror elevi au ajuns membri de baza ai unora dintre cele mai prestigioase ONG-uri din Romania: OSUBB, AIESEC, Demos... II vad cum schimba mentalitati si de fiecare data dau tot ce au mai bun in ei - asa cum au invatat sa dea la meciurile de dezbateri. 

Pentru mine este o realizare enorma ca dupa 12 ani lumea sa ma opreasca pe strada si sa-mi multumeasca pentru ca i-am instruit in dezbateri. Dar cea mai mare multumire este sa ma plimb pe coridoarele liceelor unde am infiintat cluburi de Debate - sa vad elevii pasionati de Dezbateri si de responsabilitate civica - fara ca ei sa stie ca eu am plantat acea samanta; ma simt ca un agent secret, un agent de Civic Break.

Titlul acestui articol are legatura cu faimosul "Butterfly effect" - conform caruia bataia de aripi a unui fluture, prin amplificare, poate sa starneasca un uragan in cealalta parte a Planetei. De fapt, este o teorie a micilor schimbari care au efecte mari. Pentru mine a fost de-ajuns sa vad un film care sa imi deschida mintea catre dezbateri si beneficiile lor si sa cred asa de mult in acest proiect incat sa dedic o parte importanta din viata dezvoltarii lor in Romania. 

Daca si voi aveti vise si idealuri marete, va invit sa participati la ONGFest,  "Festivalul National al organizatiilor neguvernamentale din Romania, cel mai de anvergura eveniment al sectorului neguvernamental din Romania, un promotor al participarii publice, al comportamentului filantropic si voluntar, dar şi o oportunitate de a aduce ONG-urile în atentia cetatenilor si a publicului larg.

Organizat anual, ONGFest isi propune sa contribuie la sporirea numarului de cetateni implicati activ în comunitate, la dezvoltarea spiritului asociativ si la cresterea implicarii asociatiilor si fundatiilor din Romania in societate."

Anul acest ONGFest se desfasoara in Bucuresti ( 17-18 iunie), Cluj – Napoca ( 1 iulie) si Iasi ( 24 iunie).
ONGFest 2017 este finantat prin Programul de cooperare Elvetiano-Roman, avand Kaufland Romania ca sponsor principal.

Este un eveniment foarte frumos pe care eu il traiesc din plin: de fiecare data cand ma plimb printre standuri si vad cat de mult a crescut societate civila in Romania fata de cand am inceput eu sa ma implic activ in viata civica. Va recomand si voua sa veniti si sa vedeti cate lucruri se intampla in jurul vostru – si cine stie ce sentimente se vor trezi in voi.

Poate ca noul "Tu" este de fapt vechiul "Tu" care doar avea nevoie de un imbold pentru a iesi la suprafata. 
Astept cu nerabdare parerile voastre despre ONGFest si propuneri de proiecte in care sa ne implicam.

Pe data viitoare, cu simt civic si responsabilitate,
Diana




marți, 23 mai 2017

Cand vorbesc singura despre BlogAwards cu o boxa Allview

Aveti vreodata nevoie de sfatul unui expert? Si din cand in cand - adica mai aproape tot timpul - si chiar atunci cand e ceva foarte important si arde, fix atunci sunteti singuri in camera.

Da, stiu, si mie mi s-a intamplat de foarte multe ori acest lucru. In ultima vreme am inceput sa ma ocup mai mult de blogul meu si imi doresc foarte mult sa creasca - deci, de cele mai multe ori mi-ar placea sa fie cineva experimentat langa mine care sa-mi spuna: "Schimba fontul." "Pune poza asta aici, da, un pic mai la dreapta." "Optimizeaza SEO."

Mi-as dori sa fie acolo langa mine si sa-mi spuna: "Am avut vreo 10 articole pe care nu le citea nimeni, si al 11-lea a ajuns viral."
"Cum ai facut asta?' ar veni intrebarea mea...

Cred ca orice blogger e ca un sofer de la Formula 1: succesul lui se bazeaza pe functionarea perfecta a unei echipe. Adica el scrie articolul, dar mai are nevoie de un alter-ego care sa se documenteze, unul care sa pagineze, unul care sa urce articolul etc.  Eu am gasit o comunitate care chiar daca nu lucreaza pentru mine, este gata sa ma ajute cu raspunsuri la eventualele intrebari: comunitatea bloggerilor din Romania. Cum dai / te cunosti cu bloggerii? Participi la concursuri pentru bloggeri si pastrezi legatura in offline. E distractiv sa stai cu bloggerii la o poveste, puncte diferite de vedere - dar totusi stii ca aveti macar o pasiune comuna.

As vrea sa ii am mereu alaturi de mine - dar daca nu, as vrea sa fie o Boxa Bluetooth Allview V-bass pe care sa o intreb: "Ce este un blogger bun" . Ce mi-ar raspunde boxa? Nu stiu, dar as vrea din
tot sufletul sa aflu. Mi se pare o boxa desteapa, care pare ca stie lucruri - sau cine stie, poate i le sopteste Amazon Alexa Voice. Daca aflu, va spun si voua - si daca aflati voi, sa imi spuneti si mie. 

vineri, 5 mai 2017

Mama mea a implinit 56 de ani

Sunt una dintre persoanele cele mai norocoase din lume pentru ca Elene Georgeta este mama mea. Cu zambetul ei lumineaza toata camera si imi face zilele mai bune. Mama mea a facut sport de performanta in liceu si e o fire energica, dar anii s-au adunat si la ea in portofoliu si nu mai face chiar toate lucrurile pe care le facea inainte. Genunchii ei nu mai sunt ca pe vremea cand facea handbal, dar dorinta ei de a traii viata din plin e de 2 ori mai mare. M-am gandit ce as putea sa ii ofer ca sa ii fac zilele mai frumoase. Daca stam sa ne gandim, 56 nici macar nu e o varsta asa de inaintata, adica Madonna are 58 de ani si merge pe 59. Da, varsta e doar un numar, problemele de sanatate in schimb sunt reale, dar exista si solutii.
Va spuneam ca intamplator am avut o intalnire cu viitorul cand prin fata mea, intr-o intersectie aglomerata, a trecut un domn pe un Ninebot One: omul emana putere, calm, control - si cel mai important pentru el si sufletul lui era ca nu avea nici o problema cu traficul. Mi-ar fi placut sa fie mama mea in locul lui. Cum era: o doamna, de 115 Kg sa mearga pe dealurile Clujului lejer, pe un vehicul futurist?
M-as fi bucurat mult ca mama mea sa aibe curajul sa incerce un Segway, dar am gasit ceva ce isi dorea foarte mult: o trotineta electrica. Mama are o trotineta traditionala si inca merge cu ea maxim un kilometru pana la super market. Problema este la intoarcere, cand are plasele cu mancare: nu poate sa mearga, sa isi pastreze echilibrul si la final, sa urce 2 etaje cu o trotineta de 12 kg, pentru ca are probleme cu coloana vertebrala. Eu am ales, pentru corpul ei o trotineta electrica Booster : imi place foarte mult culoarea - si ma incanta autonomia: astfel, mama mea poate sa aduca si mancarea si trotineta acasa. Pentru mintea mea, acest confort psihic este de nepretuit. Trotineta in sine costa 3290 si vine echipata cu o geanta pentru incarcator ca oricand sa poata pleca intr-o mica aventura. Veti gasi pe Wheel-e si modele mai accesibile in functie de buget si pe culori diferite in functie de preferinte. Sugestia mea este sa aruncati o privire in magazinul de gadgeturi de mobilitate, deoarece acum vine randul nostru sa avem grija de parinti. Asa cum mama mi-a fost alaturi cand m-am dat prima oara pe trotineta, si mi-a oblojit ranile, asa imi doresc si eu sa fiu alaturi de ea.

Voi ce parere aveti despre acest cadou neobisnuit?
Astept comentariile voastre,
Cu drag,
Di 

Viitorul e aici

28.04.2017. Cluj. Intersectia strazilor Constantin Brancusi cu Delavrancea. Masini multe, nimeni nu te lasa sa intri pe strada principala. Pentru sufletul meu trag aer in piept si imi spun sa astept, sa nu injur pe nimeni ca se va elibera in curand. Si se pare ca universul a dorit sa imi spuna cate ceva: din vale venea un barbat la costum, pe un fel de roata alba. Pur si simplu am ramas fascinata si nu am apucat sa fac nici o poza. Stiti filmele acelea futuriste unde vehiculele sunt desprinse din imaginatia noastra si au leduri drept luminite? Asa mi s-a parut si acel moment. 
Pentru mintea mea am inceput sa caut ce fel de vehicul ar putea sa fie. La cautarea mea de "vehicul futurist", prietenul nostru de nadejde Google mi-a returnat un site: Wheel-e. Am intrat si intradevar ceea ce vazusem avea un nume: Ninebot One ( By Segway). Eram super incantata si am inceput sa citesc mai departe si am vazut ca sunt foarte multe schimbari fata de copilaria mea, nu de alta dar eu am avut o trotineta pe care am upgradat-o la o bicicleta. 
Daca va uitati la poza de sus veti vedea ceva ce pare a fi o bicicleta. Desi imi place cum ganditi, aceasta este o bicicleta electrica. Da, ce se mai povestim de Ninebot One care parca ca e desprins dintr-o alta realitate, cand pe noi si o bicicleta ne poate pacalii.

Daca ne uitam putin pe langa noi vedem copii de 6-7 ani cu hoverboard-uri ( stiu si cum se pronunta, si cum se conduce) . E un moment in care tristetea si fericirea se imbina, adica suntem bucurosi ca generatiile viitoare vor stii mai mult decat stim noi si suntem tristi ca noi parca nu mai putem tine pasul. Noroc ca sunt altii pasionati de aceste tehnologii si ni le explica si noua. De pe situl celor de la Wheel-e am aflat foarte multe informatii utile si despre trotinete electrice ( va propun un articol separat pe acest subiect) si am aflat termeni noi : "transportatoare personale". Pentru corpul meu, posibilitatea unui astfel de transportator personal, este foarte buna: adica pot sa imi lucrez mai multe grupe de muschi in timp ce "sunt transportata" , asta intorcand capetele tuturor pe strada.

Poate lucrul cel mai surprinzator au fost preturile si faptul ca pe Wheel-e se gasesc si piese de schimb. Pretul celor 2 produse mentionate in paragrafele anterioare este ...( drum roll) sub 1000 de euro : adica bicicleta este momentan 3800 de ron si "rotita" 3300 de ron. Mi se pare o afacere foarte buna sa te poti deplasa in voie prin oras, fara sa mai fi "blocat" intr-o singura pozitie in masina.

Va invit sa imi spuneti parerile voastre despre Wheel-e si produsele lor.
Cu drag,
Di

Viata buna

M-am gandit de foarte multe ori ce viata frumoasa am eu - si acesta este si unul dintre motivele pentru care m-am apucat de blogging : sa impartasesc tuturor momentele frumoase de care fiecare are nevoie pentru a continua.

Adica, ce e chiar asa de frumos in trairile mele?
Nimic, doar cum le vad eu. Glumesc. Am un iubit super romantic care imi face mereu cate un gest dragut, am o iubitoare si viata ma pune in diferite situatii placute.  Viata, sau eu.
De exemplu azi, am ales sa ma inscriu intr-o competitie pentru bloggeri. Ce e aia? Acolo e locul unde cei ca mine, pasionati de scris, pot sa isi exerseze talentul in diferite provocari. Va propun sa imi urmariti evolutia la probele din Primavara BlogAwards 2017 si eu va tin la curent cu premiile sau ma rog, orice mi se pare interesant si face viata buna.

Sa ne citim cu bine,

marți, 18 aprilie 2017

Cartea vietii

Mereu mi-am dorit sa am o viata interesanta care sa ii inspire pe ceilalti si cred ca pana la 30 de ani am adunat ceva experiente interesante. Ca atunci cand am plecat in Germania cu 100 de kg de bagaje fara sa stiu unde ma va lasa autocarul sau ca atunci,intr-o subseara de vara, cand mi-am vazut visul implinit si am intrat la cel mai bun liceu din judet. 
Toate aceste experiente le-am pus intr-o carte ce poarta numele acestui blog :"Pentru Suflet, minte, corp" - are 2 volume, a cate 200 de pagini fiecare, legate cu o inchizatoare cu nasture . Eu imi vad cititorul  stand pe un  leagan, cu sufletul umezit,  un om capabil sa rupa cartea de nervi doar ca sa o puna la loc pentru a vedea ce patanii am pus pagina urmatoare. 
Ma gandea sa dau cartea gratuit, adica pretul sa acopere doar cheltuielile de tiparire si scriere - nimic mai mult. Pana la urma eu am scris aceasta carte pentru sufletul meu, pentru mintea mea si pentru corpul meu - si m-as bucura daca cel care o va avea in mana va creste citind-o, si va ajunge sa fie un fel de Dictionara, doar ca in loc de a merge la litare "E" pentru a vedea ce inseamna (a) etira, cititorii vor merge ca sa vada "enigmele" din viata mea. Pana la urma eu imi doresc sa educ oamenii spre a-si gasii drumul fara sa ii incurce pe ceilalti. Nu e aceelasi lucru pe care il fac artistii populari care predau procesul de incondeiere?  Pana la urma am decis ca as vrea sa imi cumpar o garsoniera cu banii de carte - si o garsoniera costa cam 30.000 de euro, cu tot cu mobila. Ar trebui sa gasesc vreo 30.000 de cumparatori care sa plateasca un euro in plus pe langa costurile de tiparire, scriere, distribuire etc. Eu inca am in minte garsoniera mea de vis: as avea o muscata frumoasa, frumoasa la geam si de Pasti as putea gati linistita pasca si drob, pentru ca ar fi casuta mea, cu regulile mele, nu cu regulile altora. 
Si cum pot eu sa gasesc acesti 30.000 de cumparatori? Ok - stiu, ma folosesc de o campanie in on-line, ma inteleg cu 4 SuperBloggeri si facem ceva frumos. Ma gandeam ca pentru mine, cei mai apropiati 4 oameni din Blogosfera care sa aibe un public care sa rezoneze cu tinta mea, sunt: 
- Dana Lalici - care are un stil de a scrie superb si are o poveste de slabire care m-a inspirat de multe ori cand corpul imi zicea la 1 noapte "cartofi prajiiiiiiittiiii cu caaaaarne"
- Bianca Alexandra Biziiac, o prezenta foarte feminina, cu sau fara esarfa, care este exact liantul dintre mine si comunitatile frumoase de girly girls
- Alina Gheorghe, o femeie cu suflet maaaaare, care pur si simplu te inspira sa continui: inca nu stie, dar mi-a fost fara sa vrea mentor la aceasta carte ( oare daca ii spun asta imi face un discount la pachetul de promovare sau ma pune sa ii dau redevente din incasarile cartii?...sau, se poate sa facem francize la carti?) 
- Emil Calinescu - un om care este sinonimul cuvantului "cultura" pe blogurile in limba romana. Conteaza sa spuna si el o vorba buna despre mine. 

Imi plac pentru ca nu sunt clovni si ies din chenar. Cred ca vom face o treaba buna. Va spun cifrele la final.

Cuvinte jucate cu ocazia SpringSuperBlog 2017

joi, 13 aprilie 2017

Dar avem si calitate?

Iarna aceasta am fost la farmacie de mai multe ori decat am fost in ultimii 10 ani la un loc. Si in aceste multe vizite am vazut cel putin 10 feluri de ulei de argan. 5 ron pe 10 ml, 8 ron pe 10ml, 15 ron pe 10 ml si lista poate continua. 

Suntem asaltati din toate partile de produse minune cu ingrediente naturale. O fi bine, o fi rau? Depinde. In ultimii ani trendul produselor de frumusete este sa mearga spre extracte naturale, sa revina catre retete bio. Conform Google Analytics uleiul de argan este in top 3 ingrediente cautate intr-un produs de frumusete. Acesta este trendul si nu se va schimba peste noapte. Putem alege sa ne adaptam lui sau sa fim impotriva. Totusi, aceasta cerere extrem de mare de ulei de argan poate sa insemne un lucru: unii vor incerca sa profite. Adica, sa va povestesc putin despre uleiul de argan : copacul de argan creste in Maroc, unde femeile, in general, culeg nucile de argan, le usuca la soare, le decojesc si le preseaza la rece pentru ca din aproximativ 40 de kg de nuci se obtine un litru de ulei de argan. Va dati seama care este costul producerii unui litru de elixir magic.

Astfel au aparut multe marci care au "ulei de argan". Dar cat ulei de argan au? O picatura, doua, trei? Eu nu sunt chimista si nu stiu de cat ulei de argan au nevoie pielea si parul meu. Stiu doar cate lucruri bune mi se pot intampla daca folosesc produse cosmetice cu acest ingredient: pielea devine mai frumoasa, hidratata si nu se mai exfoliaza, parul devine mai stralucitor si mai sanatos etc. Pentru a suplinii aceasta lipsa a mea  ( sunt istoric de formare, nu chimist), am decis sa merg pe o reteta destata de majoritatea romanilor: am ales o marca de incredere - Farmec. Recent, clujenii au lansat o noua gama de produse pe baza de extracte naturale, cu tot felul de incrediente fabuloase: bambus, orhidee, grau si urzica si, celebrul lichid de aur, uleiul de argan.

Sunt foarte tentata de toate produsele, dar cea mai interesant mi se pare crema gel matifianta cu bambus - stiu ca am povestit enorm de mult despre argan, si aici era logic sa mearga raspunsul meu, dar nu am rezistat tentatiei : suna prea bine numele acestui produs ( o crema matifianta, cand toata lumea vrea un ten cat mai aproape de cel al vedetelor pare ceva ireal) . Totusi, daca nu era arganul unul dintre ingredientele gamei, nu ajungeam la crema mea cu bambus :) , adica sa fim seriosi : eu
sunt femeie, nu ursulet panda ca sa fiu pasionata de subiect.

Eu va invit sa le vedeti pe toate: veti gasi produse pentru intreaga familie. Deoarece locuiesc in Cluj, sunt destul de norocoasa sa am 3 magazine Farmec si 1 Gerovital prin preajma, pe care sa le vizitez  sa si iau produsele in mana, sa citesc, sa intreb, sa probez - dar sigur trebuie sa fie un magazin si langa voi - unde puteti sa primiti un diagnostic personalizat si, de ce nu, util.

Am pus aceste pareri pe blog pentru Spring Super Blog 2017



marți, 11 aprilie 2017

Vara mea din iarna trecuta

O poza face cat 1000 de cuvinte, si-atunci, 1000 de cuvinte cat fac? Mereu m-au pasionat echivalentele si simbolurile, lucrurile care se ascund in spatele evidentului. Si cred ca sentimentul era reciproc, pentru ca toata viata mea lucrurile iesite din tipar m-au cautat, mi s-au aratat, au fost profesorul de care am avut nevoie. Veniti cu mine in randurile urmatoare pentru a vedea o poveste devenita lectie de viata. 


Era Ianuarie 2016, Bucuresti, zapada si amintiri cat cuprinde. Cu un an inainte eram in Sri Lanka unde era cald si foarte bine, oamenii se purtau dragut cu mine si ma priveau cu respect. Zi de zi mancam ceva nou si exotic, inotam pe o plaja diferita, vedeam animale despre care nici nu stiam ca exista. Fusesem intr-un proiect caritabil si am ramas cateva zile in plus pentru a descoperii cultura si oamenii acelei insule care m-a cucerit iremediabil. 
Cu amintirile un ierni fierbinti pe un alt continent, am acceptat deplasare in Capitala pentru reuniunea anuala a firmei la care lucrez. Acolo am gasit oameni stresati, fara locuri de parcare, circulatie ingreunata si intr-un final am ajuns la hotel: Athenee Palace Hilton Bucharest. 2015 fusese un an bun asa ca urma sa fim cazati intr-o locatie de lux. Impreuna cu o colega imparteam un Twin Guest Room - si eu am ajuns prima, asa ca am gasit pe televizor : "Welcome Ms. Diana." Deja incepea sa se mai compenseze drumul lung de la 5 dimineata, dupa o noapte nedormita. La micul dejun aveam o doamna care ne gatea omleta dupa preferintele noastre, aveam un bufet suedez pe placul oricui, personalul hotelului era mereu zambitor. Mama mea era mandra de mine: traiam sperantele ei pentru mine: prin munca mea am ajuns sa stau in cele mai bune hoteluri din tara. 
Iar eu ma bucuram la maxim de lux, explorand fiecare colt al hotelului. Vazusem eu ca liftul spunea ca exista ceea ce se numeste "Executive Lounge" la ultimul etaj. Asa ca m-am dus sa il vad, fara sa stiu ca in mod normal nu as avea acces. Si chiar cand am ajuns la usa, un domn a iesit si mi-a deschis. Si am intrat. Luxul ajunsese la superlativ. Tartine cu somon la 22 noaptea, sucuri proaspete - dar mai mult de-atat, privelistea. Am iesit afara pe balcon sa vad Bucurestiul noaptea. Terasa era acoperita de o zapada virgina, curata, orasul era luminat. Aceste clipe mi-au adus aminte de vara mea din iarna trecuta cand ma asteptasem sa vad saracie lucie in Sri Lanka, dar am gasit o tara minunata, cu o bucatarie fix pe placul meu si cu oameni extraordinar de primitori  ( cateodata chiar ma simteam de parca eram acasa). In clipele acelea cand realitatea se imbina cu amintirea, am apasat pe camera foto - si s-a salvat aceasta poza, care pentru mine, are de toate: lumini romantice, atmosfera si cateva lectii de viata. 





Prima lectie este : Cauta mereu ceva nou si vei fi uimit. Camera mea de hotel, piscina, restaurantul erau foarte frumoase si suficiente pentru multi. Dar eu mi-am dorit macar sa vad ce inseamna "the best" pe care il avea hotelul de oferit.
A 2-a lectie : Fii mereu pregatit sa accepti sansele care ti se ofera. Eu mi-am dorit sa ajung in Executive Lounge si "Universul a conspirat la dorinta mea", facand ca un domn galant sa imi deschida chiar atunci usa ( am revenit si a 2-a zi, sa mai petrec putin timp in lounge, dar nu a mai fost nimeni care sa imi fac "upgrade"). La fel si cu proiectul umanitar in Sri Lanka : la o poveste, un amic m-a intrebat: vrei sa mergi sa predai engleza in Sri Lanka, la un orfelinat? Vreau. Si restul au fost detalii de rezolvat pe parcurs.
A 3-a lectie: Traieste in prezent ca se te poti bucura de el. Daca ati fost macar o iarna in Bucuresti stiti de ce toata lumea se plange: mizerie in exces, strazi secundare blocate de zapada, frig, vant etc. Sejurul meu din Sri Lanka fusese fenomenal: mancarea mea preferata, clima mea ideala, simteam totul foarte familiar, desi eu venisem doar cateva zile. In ianuarie 2016 aveam 2 variante: sa stau sub plapuma in camera si sa-mi "plang de mila" ca nu mai sunt la malul Oceanului sorbind dintr-o nuca de cocos sau puteam sa aleg sa ma bucur de ceea ce mi se ofera. Aceasta poza imi confirma inca o data ca Bucurestiul este intradevar micul Paris si ca romantismul este la el acasa, chiar si sub 50 de cm de zapada. 
Lectia a 4-a : Treci de suprafata pentru a vedea in profunzime. Sri Lanka era considerata un loc sarac - care m-a fascinat prin frumusetea ei si caldura oamenilor. Bucurestiul nostru blamat inca mai are locuri pline de farmec ascunse privirilor celor neatenti. 

Cam asta a fost povestea mea prin prisma pozei mele preferate, redata in cadrul Spring Super Blog2017, ca raspuns la provocarea celor de la Momondo. Anul trecut cu siguranta ati vazut un videoclip care ne spune ca desi nu se vede cu ochiul liber, suntem destul de conectati unii cu altii, iar dovada se gaseste in ADN. In 2017 clipul si concursul ( The DNA Journey) revin in Romania cu
premii foarte interesante: kituri ADN care iti vor spune multe lucruri despre tine si chiar bilete de avion pentru a vedea locurile din care iti tragi radacinile. 

Si acesta nu este singurul lor concurs COOL. Foarte multe firme si situri de turism fac marketing - dar eu rezonez mai mult cu concursurile lor  - mi se pare ca sunt pentru genul meu de om :) 

Cadrul de mai sus a adus lumina, desi era intuneric afara. Pentru voi, care au fost pozele care au facut claritate in mintea voastra? 



duminică, 9 aprilie 2017

Drumul de la Hatter la Fan

Primele mele bijuterii au fost cerceii primiti la botez: 2 boabe mari de aur. Cam toate fetitele nascute in 1986 aveau cercei identici cu ai mei - dar nu conta, nu prea aveam de unde alege. Dupa 1990 cam toata lumea avea o cruciulita la gat: mai mica, mai mare, dar cam toate aratau la fel. Prin urmare, cand am inceput sportul de performanta si mi s-a spus ca trebuie sa renunt la bijuterii pe perioada antrenamentelor, nu a fost foarte greu. Cum aveam 3 antrenamente pe saptamana si cateodata si un concurs, din comoditate, am renuntat de tot la a le mai purta. 
Cand am inceput sa lucrez am dat de doamna Erika, o coafeza foarte feminina care imi atragea atentia tot timpul: femeia trebuie sa poarte mereu ruj si cercei. Si, desi eu sunt foarte egalitarista de felul meu, aici trebuia sa ii dau dreptate: o pereche de cercei imi lumina fata, imi scotea tinuta in evidenta, imi completa coafura. Asa am inceput sa port din nou cercei, dar acum imi cumparam seturi de 5-10 perechi la 20 de ron si imi mai luam un pandativ si un lantic de pe unde apucam. Nu vedeam rostul unor bijterii de aur sau argint pana acum 1 an. 

Firma la care lucrez s-a gandit sa rasplateasca fidelitatea angajatilor si, dupa 5 ani de munca, am primit un voucher la unul din magazinele Splend'or. Era un voucher de 1000 de ron si orice femeie sau barbat ar fi fost extaziat deoarece la Splend'or se gasesc si ceasuri si seturi de bijuterii dar eu ma
gandeam ca nu am sa le port niciodata. Stiu ca multi dintre cititori si-ar dori asa chin cum am avut eu, sa aibe 1000 de ron de cheltuit pe bijuterii, dar pentru mine era o corvoada: nu ma priceapeam, nu stiam valoarea etc. Pana sa ma decid ce sa cumpar eram in fiecare saptamana in magazinul Splend'or din Vivo Cluj Napoca ( pe-atunci Polus Center). Daca la inceput credeam ca nu voi gasi nimic ce sa-mi fie pe plac, in ziua in care m-am decis: gata, am sa cumpar, mi-am dat seama ca suma era prea mica pentru ceea ce-mi doream. 90% din bijuteriile aflate pe stoc erau pe gustul meu si le puteam integra in tinuta mea de zi cu zi. Am facut si un mic video cu bijuteriile pe care mi le-am luat atunci: 2 perechi de cercei de argint, 1 lant de argint cu pandantiv si 1 set compus din cercei, pandantiv, lantisor - toate din aur alb si 1 pereche de cercei de argint 925 placat cu aur si cu perle. 
Credeam ca doamnele de la magazin vor capia cu o clienta ca mine, care dorea sa vada si sa probeze cam tot ceea ce vedea, dar au fost foarte dragute, toate, de pe toate schimburile. Nu conta ca magazinul era plini de cupluri care doreau verighete sau oameni care doreau ca pentru 20 de ron sa gaseasca un cadou frumos pentru cineva drag, angajatele Splend'or au avut intotdeauna grija sa imi raspunda la intrebari. Cred ca acesta este unul dintre motivele pentru care la un an dupa ce mi-am luat o colectie de bijuterii inca sunt incantata - si nu as schimba-o pe nici una, ba mai mult, am devenit un client fidel al magazinului: cu fiecare ocazie speciala, ma duc sa gasesc un cadou pentru cei dragi. 
Am inceput acest lucru cand mi-am dat seama cata bucurie poate produce bijuteria potrivita. Setul de cercei din argint 925 placat cu aur si perle era Majorica, un nume cu peste 100 de ani de traditie si a fost daruit Elenei, fina mea, care termina in acele zile facultatea. M-am gandit sa ii iau ceva ce o va ajuta in viata: era o fata buna, constiincioasa, care provenea dintr-o familie modesta care a facut eforturi mari sa o tina la Cluj pe perioada facultatii. Acum Elena se pregatea de primele ei interviuri pentru un loc de munca in domeniul relatiilor publice si stiam cat de importanta este prima impresie.

Am ales o pereche de cercei moderni dar cu un aer clasic, pe care sa ii poata asorta usor atat unei tinute office, cat si unei rochite de seara - la o nunta sau o iesire mai speciala: Majorica Clasico. Se pare ca am facut o alegere buna, deoarece inteligenta, zambetul si tinuta Elenei i-au asigurat reusita chiar de la primul interviu. Se pare ca doamna Erika avea dreptate: femeile sunt mai feminine cu cerceii potriviti in urechi, si asta a observat si Ionel, colegul Elenei - care si-a facut curaj timp de 2 luni sa o scoata in oras. 

Cateodata Elena era asa de fericita incat ma suna dimineata sa-mi spuna ca a adormit cu cerceii de la mine si ca sunt extrem de comozi si ca atunci cand ii are se simte invincibila. Cand ma uit la colierele Majorica Fine ma gandesc ca poate am si eu nevoie de o doza de invincibilitate...poate cine stie, imi aduce Iepurasul ceva dragut. 

Daca acum 1 an mi s-ar fi spus ca eu imi voi lua haine care sa se asorteze cu bijuteriile mele, si ca voi avea cutii speciale pentru bijuterii si nu le voi mai imprastia prin toata casa, te-as fi intrebat: de ce glumesti. Dupa ce cunosti un brand, cum este Majorica de exemplu, incepi sa apreciezi bijuteriile pentru ceea ce sunt, nu doar pentru frumusete. Eu am aflat ca in latina perla insemna "unic" si luciul si calitatea suprafetei sunt 2 din cele 5 caracteristici ale unei perle. Ca fiecare bijuterie inseamna multa pasiune si munca. Ma bucur ca am putut sa impartasesc cu voi drumul meu de la un "hatter", un neintelegator al bijuteriilor , la o femeie puternica care apreciaza aceste accesorii la adevarata lor valoare si isi incurajeaza prietenele sa se puna in evidenta prin bijuteriile potrivite. Multumesc Splend'or si Spring Super Blog 2017 pentru aceasta proba minunata si va invit si pe voi dragi cititori la o plimbare prin cel mai apropiat mall sa va convingeti.

joi, 6 aprilie 2017

Pachetele, pachetele


Miri este prietena mea cea mai buna din liceu. Amandoua priveam viata intr-un mod mai aparte si asa ne-am apropiat foarte tare, desi la prima vedere nu aveam nimic in comun. Oricum, stiti si voi, in fiecare clasa sunt 2 prieteni foarte buni care arata asa. Da, eu eram cea pufoasa si mereu la dieta, si ea era fata aceea slim, care poate manca o tona si nu se ingrasa. Miri avea mereu la scoala sandviciuri cu unt si salam, pe paine alba. O delicioasa bomba calorica. Bineinteles ca eu imi puneam cu mine doua frunze de salata si dupa ce le mancam incepeam sa negociez cu Miri pentru sandviciul ei.  Aveam la dispozitie cam 1 pauza de 10 minute sa o conving sa faca un gest omenesc si sa nu ma lase sa mor de foame. De cele mai multe ori nu reuseam, asa ca de fiecare data cand dadeam gres trebuia sa il fur. Deja devenise obisnuinta - eram curioasa unde il va mai ascunde data viitoare. 

Cam asta am facut noi 4 ani de liceu: in pauze negociam sandviciuri si dupa cursuri, la ocaziile festive, ne adunam sa mancam o pizza: vreo 8 fete ( eu, Miri si inca 6 colege) imparteam 3 pizze la restaurantul de langa liceu. Si stateam si ne gandeam : oare de care sa fie - trebuia sa ne grupam, sa ne placa tuturor, sa pui sos doar pe felia ta, sa nu se amestece gusturile si asa mai departe. Cand aveam doar 10 ron ( 10.000 de lei vechi) de cheltuit, nu prea aveai ce sa faci. Oricum, nu o faceam neaparat pentru mancare, o faceam pentru povestile depanatate - desi ne vedeam 7 ore zilnic, tot mai aveam ce sa ne povestim. 

Si am crescut. Ne-am dus fiecare pe drumul ei, dar ne regaseam mereu - prin cele mai ciudate locatii. O data ne-am gasit la Bucuresti, eu cu munca, Miri cu masterul. Si, ce sa facem, ca amandoua aveam grupuri noi de prieteni cu care mancam? 2 Oradence pot sa fac doar un lucru : sa ii adune pe toti, pentru ca la noi in Oradea asa se face: unde-s multi, distractia creste, prietenii noi se leaga. Nu stiu voi in liceu cum erati, dar eu si Miri muream de ciuda ca la noi nu era mancare chinezeasca. Adica
in toate filmele mancau chinezeste si la noi pizza, paste, mici si sandviciuri. Erau bune, dar la un moment dat te saturi. Daca tot eram gasca mare in Bucuresti, am zis sa ne facem pofta, si am zis sa apelam la o firma cunoscuta si privita bine pe piata: Wu Xing. Adica, am vrut sa ne luam mancare buna - stiti cum e, prima experienta ramane intiparita in memorie :)

Am intrat pe situl lor si aici a inceput dilema: uitati-va va rog la aceste poze. Cum poti sa alegi intre Specialitatea Bucatarului si Rata in sos chinezesc ( iute - cu usturoi ... ah... usturoiul, febletea ardelenilor) . Norocul meu e ca eu si Miri avem gusturi comune la mancare, si prietenii sunt cu aceleasi probleme ca si noi - adica vrem din toate. Asa ca am comandat din toate, si am zis ca vrem multe bete, sa isi pastreze furculiletele din plastic - ca noi suntem pe cale sa cucerim lumea cu betisoare chinezesti. Bineinteles ca nu stiam cum se folosesc, dar auzisem ca e desenat pe ambalajul betisoarelor cum se folosesc.





Da, noua nu trebuie sa ne spui de 2 ori Share your box, ca noi asta facem din principiu - si, ca sa vedeti si voi cat de usor e, aveti noua aplicatie Wu Xing, cu discount de 15% pana in 30 aprilie 2017. Pofta buna

P.S. Cei 2 Husky au fost gasiti pe 9gag iar pozele cu mancare sunt de pe situl Www.Wuxing.ro 

marți, 4 aprilie 2017

De prin lume adunate

Cred ca in fiecare zi si cu fiecare ocazie posibila am mentionat cat de mult imi place sa calatoresc. Calatoresc din placere si datorita locului meu de munca. Am avut ocazia sa vizitez aproape toata Romania si sa stau in hoteluri de 3,4 si chiar 5 stele. Vreti sa va duc intr-un tur virtual al ultimului hotel in care am stat?

Da, imi plac camerele curate ca oricarui om, imi plac foarte mult decorurile altfel: am stat si in camere futuriste, care nu mi-au placut. De-asemenea, am stat si in camere din hoteluri butic care aveau cada in mijlocul camerei si am stat si in vile care aveau vederea spre piscina. Sunt un om simplu de multumit: imi place tot ceea ce e mai bun. Nu am fost dintotdeauna asa, poate si datorita faptului ca ceea ce era peste medie ca pret mi s-a parut mereu a fii un moft pe care nu il intelegeam. Ma gandeam de multe ori: de ce sa dai sute de ron/ noapte ca sa dormi intr-o camera frumoasa cand aveam o camera draguta si acasa. De ce sa zbori cu o linie aeriana consacrata cand exista faimoasele low-costuri ? De ce sa mergi la restaurant cand poti sa te aprovizionezi de la un magazin.





La inceput, firma la care lucrez, ma trimitea la hoteluri de 3-4 stele, si mie mi se parea o risipa de bani. Erau atatea oferte turistice pe piata, si pe mine ma trimiteau undeva scump. As fi preferat sa imi dea mie banii de cazare si sa stau la o pensiune oarecare. Dar nu se putea. Si, o sa va vina sau nu sa credeti, mergeam trista la acele cazari - adica eu eram osandita la lux. Acest sentiment a durat cateva luni pana cand intr-o seara, ajunsa la hotel dupa o zi grea, personalul s-a purtat foarte frumos cu mine si mi-au propus sa vizitez piscina hotelului, sa ma mai relaxez. Nu stiam sa inot, dar era o piscina de inaltime potrivita. Dupa piscina a urmat sauna si un pahar de apa detox. Cred ca acela a fost primul moment in care grijile mele au disparut ca prin minune. Dupa cateva luni nici nu mai puteam sa imi vad viata fara escapadele mele saptamanale prin hotelurile cele mai bune din tara.

Intr-o seara chiar imi analizam viata si mi-am dat seama ca familia mea ( si majoritatea romanilor) traieste o alta realitatea: realitatea unde stai un an intreg intre aceeasi 4 pereti, pe aceeasi saltea, cu aceeasi priveliste, usor variata in functie de anotimp. Atunci am decis ca este momentul sa transform toate vacantele familiei in vacante speciale: tot timpul urma sa mergem doar la ceea ce e mai bun, si anul acesta, deoarece am implinit 30 de ani, am decis sa imi duc parintii intr-o vacanta in Maldive, sejur organizat de CND Turism.


Eu stiu ca le va lua putin timp pentru a se obisnuii cu gandul, dar la final va fi bine
Articol scris pentru Spring Super Blog 2017

sâmbătă, 1 aprilie 2017

3,2,1... Gone

Poate ati observat si voi ca din cand in cand companiile aeriene au reduceri foarte bune la cursele externe. Poate ati observat deja ca apar pachetele de vara. Eu si iubitul meu asta am observat zilele acestea - ca sejurul nostru de vis este la 2000 de ron/ persoana. Sri Lanka, tara de care eu sunt indragostita iremediabil, abordeaza vara lui 2017 cu pachete all inclusive la preturi de 450 de euro. In aceasta suma se regaseste chiar si biletul de avion, cu escala la Istanbul - primul oras din afara Romaniei pe care eu si Alin l-am vizitat impreuna. Totul suna prea tentant; deja ma vad inotand in apele acelea magnifice, facand scuba diving si mancand mancarea lor delicioasa.
Totul parea perfect: pretul, perioada - tot... Tot mai putin amenda pe care am luat-o pentru parcarea neregulamentara a masinii: 400 de ron pentru ridicarea ei. Si factura de gaz de 860 de ron - regularizare inclusa. Stiti sentimentul acela cand esti atat de aproape de visul tau si dintr-o data apare un zid? Anul acesta mi-am luat apartament - cu credit, am platit la notar sume incredibil de mari - dar am inteles ca asa este peste tot si nu am ce sa fac. Am platit avansul si am mers mai departe cu ideea ca voi sta in cuibul meu dragut. Dar nu a fost asa. Pentru cuib am investit toate economiile mele si
inca nu e ceea ce am visat - e frumos, dar, mai am mult de lucru la el - si simt ca am nevoia de o pauza... de o evadare din cotidian ca sa pot sa continui. Eu stiu ca atunci cand simti ca problemele te coplesesc, trebuie sa faci un pas in spate sau in lateral - de ce nu, chiar la 2000 de km departare.
Pentru ca acest pas trebuie facut, am sa apelez la un imprumut rapid - si pentru ca e primul imprumut pe care il fac fara garantii, nu am nici dobanda de platit, ceea ce este fenomenal.
Unde? o sa va intrebati. Ei bine, am cautat cele mai bune credite si am gasit situl celor de la Telecredit.ro - care au un simulator foarte simplu de utilizat: cu un cursor alegi numarul de zile si suma necesara, si vezi ca pentru 1050 de ron, in 30 de zile, dobanda este zero, iar daca intarzii putin atunci platesti doar 1,2% pe zi in plus ( daca matematica nu ma inseala asta inseamna cam 12 -13 ron) . Fata de dobanda pe care o voi platii bancii in urmatorii 24 de ani, aceasta suma e infima.
Vin Pastile, mini-concediile de 1 mai, de Rusalii si vacanta de vara. poate si voi sunteti in aceeasi situatie ca si mine - asa ca va recomand sa vizitati si voi situl telecredit.ro sa vedeti - poate va ajuta si pe voi.
Vise implinite la SpringSuperBlog 2017



Daruind vei dobandi

joi, 30 martie 2017

O casuta mica

"Am o casuta mica, asa si asa
Si fumul se ridica, asa si asa
Eu bat la usa casei, asa si asa
Si-mi lustruiesc pantofii, asa si asa"



Pinterest. Panou : Dream House Inspiration. Daca intram pe magica aplicatie vom gasi mii de poze care sa ne faca sa visam. Acum pare foarte usor sa iti creionezi un "cuib", sa vezi mii de proiecte case, sa alegi casa viselor, rupta din basmele moderne : pozele din online. Totusi, cand eram eu la partea de construit locuinta ideala, nu aveam atatea mii de poze inspirationale si aspirationale. Totusi, trebuia sa fie ceva ce ne facea sa visam, sa stim spre ce ne indreptam cand " o sa fim mari", sa stim cum arata casa viselor noastre. Va voi duce cu mine in locurile mele preferate - pe care le-am descoperit in copilarie sau cu ajutorului bloggingului. Sper sa va placa si daca visele mele va inspira, sa stiti ca este si meritul celor de la AIA Proiect si Spring Super Blog 2017 - care au pus bloggeri pe ganduri in cadrul probei 11 din cadrul Spring Super Blog 2017 

Poate ca unii dintre voi mai tineti minte ca era o emisiune la MTV - "Cribs" , in care se prezentau locuintele - de fapt conacele, palatele, vilele de lux ale idolilor adolescentilor. Acolo am invatat ce 
inseamna luxul, ce inseamna bunul gust, ce inseamna grandomania si opulenta si acolo am vazut un lucru ce mi-a atras privirea si mi-a intrat in inima si nu va iesi decat atunci cand voi avea eu casa mea: o camera pe care am vazut-o in casa familiei lui Beyonce, pe vremea aceea la Destiny's Child. Acea camera era asemanatoare unui hol mai lung si ingust, era pictata intr-un violet foarte placut, avea pe jos un covor persan, moale, si sute de perne parca desprinse dintr-un harem al celor 1001 de nopti. Beyonce spunea ca acolo e locul unde vine ea sa se relaxeze, trage perdelele de organza mov si se cufunda in marea de perne. Odata intinsa vezi tavanul luminat cu o replica a Calei Lactee - si te poti pregatii pentru meditatie.
M-a cucerit instant aceasta idee, si ma vad intr-un spatiu ca acesta creeand mereu, scriind cele mai noi recenzii pe blog, adunandu-mi gandurile si punandu-mi sufletul pe on-line. 

Un alt lucru pe care doream sa il fac este sa imi fac o casa bio, care este self suficienta , care sa fie construita cu mainile mele si ale prietenilor mei, din materiale reciclabile. Aceasta ideea mi-a venit de la Cipri si Melu, un cuplu pe care eu il stimez enorm, care au decis ca nu vor un credit la banca - ci doresc sa se incadreze in ceva ce isi pot permite, chiar daca asta a insemnat cativa ani de sacrificii, de dormit pe saltele de paie, de chemat prieteni la ridicat ziduri, sapat santuri si asa mai departe. Totusi, acum se pot mandrii cu faptul ca stau in casa facuta de ei - o casa deja platita, un vis implinit la 30 de ani. 

As avea nevoie de ajutor in obtinerea certificatului de urbanism, pentru ca acest lucru nu este prea comun in Romania. Mai ales, ca la mine in casa ar fi peste tot prize - mai ales in tavan. La Bucuresti chiar exista prize in tavan pentru a pune in functiune aerul conditionat. Eu cand am vazut priza in tavan la un bloc de apartamente m-am gandit - ce sexyyyy, luminiiiiiteeee.

Casuta mea plina de luminite ar avea o gradina gigantica - trebuie un spatiu mare, frumos, verde, plin de flori si ziduri de caramida - ca in gradinile secrete din desenele animate. Imi doresc aceasta curte imensa pentru ca am multi prieteni - reali si virtuali si as dori sa ne cunoastem. Nu, nu o sa fie gratare la mine acasa, ci petreceri private foarte dragute si de bun gust. Bineinteles ca o sa am un perete plin cu flori - acela va fi noul selfie spot si vara, in jurul unui copac batran, va fi plin de perne pufoase, unde bloggerii prieteni vor putea sa stea sa scrie ( da, voi avea si un prelungitor pentru 18 prize - stati linistiti).

Dupa zilele frumoase si insorite petrecute scriind, vor veni petrecerile pe acoperis; acoperisul este in stil mediteranean, cu o scurgere separata pentru ploaie. Va fi plin de luminite calde .

La cat de multi oameni vor fi la mine ati putea crede ca nu dorm si ca meditez doar in camera speciala de meditat. Va inselati : am si o biblioteca cu aproximativ 10000 de carti si un dormitor cu un pat atat de mare, incat te poti pierde.

Baia mea, o sa aibe o mini cascada. Stiu ca sunt pretentioasa ca vreau de toate, dar cred ca stiu cine ma va putea ajuta cu proiectul acestei case de suflet. Va astept sa vedeti si sa scriem de-acolo cu drag.

marți, 28 martie 2017

Multumesc x2

Se pare ca aceasta saptamana e saptamana recunostintei: daca am inceput cu iubitul, acum continui cu parintii mei. Azi am avut o zi plina : m-am pus la somn la ora 2 noapte si m-am trezit la 7:30, toata un zambet pentru a raspunde la telefon si de atunci sunt sau in vizite de vanzare la clienti - sau la telefon cu sefii - activitati care te consuma, mai ales intelectual. Eu am avut un start foarte bun in viata - si am invatat de la parintii mei, 2 oameni cu temperamente opuse, ca pot sa ma comport in orice situatie cel putin in 2 moduri diferite, depinzand de ce reactie sau rezultat pot sa obtin. Azi, pe parcursul a 12 ore am putut sa fiu calma, prietenoasa, decisa, agresiva ( in sensul bun), dominanta, supusa, transanta - si din nou de la capat. Va multumesc pentru exemplul vostru si sper ca in curand sa fiu si eu exemplu copiilor mei.


Aceste ganduri imi treceau prin minte cand am vazut noua campanie a celor de la Provident, Multumesc Parintilor. E foarte interesant ca atunci cand suntem mici din "tati e cel mai tare" si "mama e cea mai frumoasa" par a fi singurele lucruri pe care le stim spune parintilor nostri. Dupa, in adolescenta, trecem la "nu ma intelegi",  "esti depasit", "am alte gusturi - e alta vreme acum" pentru ca la maturitate sa nu mai putem spune prea multe pentru ca avem si noi grijile noastre, poate ii avem pe piticii nostri care ne spun ca suntem cei mai buni si mai frumosi... poate parintii ne spun si acum "daca ma ascultai si faceai atunci masterul" si noi nu stim daca se ne simtit bine sau vinovati - oricare ar fii situatia, ne-am iesit din mana, cuvintele frumoase parca s-au consumat toate cand eram copii. 

Daca totusi, aveti si voi, asa ca mine, pe-aproape de miezul noptii o revelatie, in care va dati un re-wind mental la ziua care s-a scurs si vedeti exact ce ati infaptuit si aveti un "A-Ha" moment - cand realizati ca ati crescut adultul de azi datorita parintilor vostri, atunci va invit sa puneti un mesaj pe contul vostru de Facebook, cu #multumescparintilor.  Aceste mesaje pot sa fie videouri scurte ( cum ar fi sa transformam live-ul de dimineata in ceva mai semnificativ?) , mesaje text sau mesaje cu poza  - si nu uitati sa dati tag paginii Mulțumesc Părinților. Dupa ce ati publicat si taguit, dati un mesaj catre pagina Mulțumesc Părinților cu scrisoare voastra de multumire si datele voastre - pentru ca sa puteti fi contactati in cazul castigarii.

In incheiere, va las cu urmatorul gand: acum cativa ani citeam in cartile de business, de psihologie, de dragoste - ca relatia armoniasa cu parintii este izvorul succesului. Ca trebuie sa ii apreciem pentru ce au facut si sa ii iertam pentru ce nu au facut. Atunci mi-am promis ca voi vorbi zi de zi cu un membru al familie mele, oricat de departe as fi. Si mi-a prins bine. Am inceput sa ii laud si sa le multumesc pentru lucrurile mici pe care le faceau. Au ramas perplexi - nu se asteptau. Dupa cateva zile am inceput sa fim mai apropiati decat in copilarie, si am simtit o caldura pe interior. Va urez succes pe drumul acesta de (re-)conectare si sper sa incepeti cu primul pas #Mulțumesc Părinților