Cartea vietii

Mereu mi-am dorit sa am o viata interesanta care sa ii inspire pe ceilalti si cred ca pana la 30 de ani am adunat ceva experiente interesante. Ca atunci cand am plecat in Germania cu 100 de kg de bagaje fara sa stiu unde ma va lasa autocarul sau ca atunci,intr-o subseara de vara, cand mi-am vazut visul implinit si am intrat la cel mai bun liceu din judet. 

Toate aceste experiente le-am pus intr-o carte ce poarta numele acestui blog :"Pentru Suflet, minte, corp" - are 2 volume, a cate 200 de pagini fiecare, legate cu o inchizatoare cu nasture . Eu imi vad cititorul  stand pe un  leagan, cu sufletul umezit,  un om capabil sa rupa cartea de nervi doar ca sa o puna la loc pentru a vedea ce patanii am pus pagina urmatoare. 

Ma gandea sa dau cartea gratuit, adica pretul sa acopere doar cheltuielile de tiparire si scriere - nimic mai mult. Pana la urma eu am scris aceasta carte pentru sufletul meu, pentru mintea mea si pentru corpul meu - si m-as bucura daca cel care o va avea in mana va creste citind-o, si va ajunge sa fie un fel de Dictionara, doar ca in loc de a merge la litare "E" pentru a vedea ce inseamna (a) etira, cititorii vor merge ca sa vada "enigmele" din viata mea. Pana la urma eu imi doresc sa educ oamenii spre a-si gasii drumul fara sa ii incurce pe ceilalti. Nu e aceelasi lucru pe care il fac artistii populari care predau procesul de incondeiere?  Pana la urma am decis ca as vrea sa imi cumpar o garsoniera cu banii de carte - si o garsoniera costa cam 30.000 de euro, cu tot cu mobila. Ar trebui sa gasesc vreo 30.000 de cumparatori care sa plateasca un euro in plus pe langa costurile de tiparire, scriere, distribuire etc. Eu inca am in minte garsoniera mea de vis: as avea o muscata frumoasa, frumoasa la geam si de Pasti as putea gati linistita pasca si drob, pentru ca ar fi casuta mea, cu regulile mele, nu cu regulile altora. 

Si cum pot eu sa gasesc acesti 30.000 de cumparatori? Ok - stiu, ma folosesc de o campanie in on-line, ma inteleg cu 4 SuperBloggeri si facem ceva frumos. Ma gandeam ca pentru mine, cei mai apropiati 4 oameni din Blogosfera care sa aibe un public care sa rezoneze cu tinta mea, sunt: 

- Dana Lalici - care are un stil de a scrie superb si are o poveste de slabire care m-a inspirat de multe ori cand corpul imi zicea la 1 noapte "cartofi prajiiiiiiittiiii cu caaaaarne"

- Bianca Alexandra Biziiac, o prezenta foarte feminina, cu sau fara esarfa, care este exact liantul dintre mine si comunitatile frumoase de girly girls

- Alina Gheorghe, o femeie cu suflet maaaaare, care pur si simplu te inspira sa continui: inca nu stie, dar mi-a fost fara sa vrea mentor la aceasta carte ( oare daca ii spun asta imi face un discount la pachetul de promovare sau ma pune sa ii dau redevente din incasarile cartii?...sau, se poate sa facem francize la carti?) 

- Emil Calinescu - un om care este sinonimul cuvantului "cultura" pe blogurile in limba romana. Conteaza sa spuna si el o vorba buna despre mine. 

Imi plac pentru ca nu sunt clovni si ies din chenar. Cred ca vom face o treaba buna. Va spun cifrele la final.

Cuvinte jucate cu ocazia SpringSuperBlog 2017

Dar avem si calitate?

Iarna aceasta am fost la farmacie de mai multe ori decat am fost in ultimii 10 ani la un loc. Si in aceste multe vizite am vazut cel putin 10 feluri de ulei de argan. 5 ron pe 10 ml, 8 ron pe 10ml, 15 ron pe 10 ml si lista poate continua. 

Suntem asaltati din toate partile de produse minune cu ingrediente naturale. O fi bine, o fi rau? Depinde. In ultimii ani trendul produselor de frumusete este sa mearga spre extracte naturale, sa revina catre retete bio. Conform Google Analytics uleiul de argan este in top 3 ingrediente cautate intr-un produs de frumusete. Acesta este trendul si nu se va schimba peste noapte. Putem alege sa ne adaptam lui sau sa fim impotriva. Totusi, aceasta cerere extrem de mare de ulei de argan poate sa insemne un lucru: unii vor incerca sa profite. Adica, sa va povestesc putin despre uleiul de argan : copacul de argan creste in Maroc, unde femeile, in general, culeg nucile de argan, le usuca la soare, le decojesc si le preseaza la rece pentru ca din aproximativ 40 de kg de nuci se obtine un litru de ulei de argan. Va dati seama care este costul producerii unui litru de elixir magic.

Astfel au aparut multe marci care au "ulei de argan". Dar cat ulei de argan au? O picatura, doua, trei? Eu nu sunt chimista si nu stiu de cat ulei de argan au nevoie pielea si parul meu. Stiu doar cate lucruri bune mi se pot intampla daca folosesc produse cosmetice cu acest ingredient: pielea devine mai frumoasa, hidratata si nu se mai exfoliaza, parul devine mai stralucitor si mai sanatos etc. Pentru a suplinii aceasta lipsa a mea  ( sunt istoric de formare, nu chimist), am decis sa merg pe o reteta destata de majoritatea romanilor: am ales o marca de incredere - Farmec. Recent, clujenii au lansat o noua gama de produse pe baza de extracte naturale, cu tot felul de incrediente fabuloase: bambus, orhidee, grau si urzica si, celebrul lichid de aur, uleiul de argan.

Sunt foarte tentata de toate produsele, dar cea mai interesant mi se pare crema gel matifianta cu bambus - stiu ca am povestit enorm de mult despre argan, si aici era logic sa mearga raspunsul meu, dar nu am rezistat tentatiei : suna prea bine numele acestui produs ( o crema matifianta, cand toata lumea vrea un ten cat mai aproape de cel al vedetelor pare ceva ireal) . Totusi, daca nu era arganul unul dintre ingredientele gamei, nu ajungeam la crema mea cu bambus :) , adica sa fim seriosi : eu
sunt femeie, nu ursulet panda ca sa fiu pasionata de subiect.

Eu va invit sa le vedeti pe toate: veti gasi produse pentru intreaga familie. Deoarece locuiesc in Cluj, sunt destul de norocoasa sa am 3 magazine Farmec si 1 Gerovital prin preajma, pe care sa le vizitez  sa si iau produsele in mana, sa citesc, sa intreb, sa probez - dar sigur trebuie sa fie un magazin si langa voi - unde puteti sa primiti un diagnostic personalizat si, de ce nu, util.

Am pus aceste pareri pe blog pentru Spring Super Blog 2017

Vara mea din iarna trecuta

O poza face cat 1000 de cuvinte, si-atunci, 1000 de cuvinte cat fac? Mereu m-au pasionat echivalentele si simbolurile, lucrurile care se ascund in spatele evidentului. Si cred ca sentimentul era reciproc, pentru ca toata viata mea lucrurile iesite din tipar m-au cautat, mi s-au aratat, au fost profesorul de care am avut nevoie. Veniti cu mine in randurile urmatoare pentru a vedea o poveste devenita lectie de viata. 

Era Ianuarie 2016, Bucuresti, zapada si amintiri cat cuprinde. Cu un an inainte eram in Sri Lanka unde era cald si foarte bine, oamenii se purtau dragut cu mine si ma priveau cu respect. Zi de zi mancam ceva nou si exotic, inotam pe o plaja diferita, vedeam animale despre care nici nu stiam ca exista. Fusesem intr-un proiect caritabil si am ramas cateva zile in plus pentru a descoperii cultura si oamenii acelei insule care m-a cucerit iremediabil. 

Cu amintirile un ierni fierbinti pe un alt continent, am acceptat deplasare in Capitala pentru reuniunea anuala a firmei la care lucrez. Acolo am gasit oameni stresati, fara locuri de parcare, circulatie ingreunata si intr-un final am ajuns la hotel: Athenee Palace Hilton Bucharest. 2015 fusese un an bun asa ca urma sa fim cazati intr-o locatie de lux. Impreuna cu o colega imparteam un Twin Guest Room - si eu am ajuns prima, asa ca am gasit pe televizor : "Welcome Ms. Diana." Deja incepea sa se mai compenseze drumul lung de la 5 dimineata, dupa o noapte nedormita. La micul dejun aveam o doamna care ne gatea omleta dupa preferintele noastre, aveam un bufet suedez pe placul oricui, personalul hotelului era mereu zambitor. Mama mea era mandra de mine: traiam sperantele ei pentru mine: prin munca mea am ajuns sa stau in cele mai bune hoteluri din tara. 

Iar eu ma bucuram la maxim de lux, explorand fiecare colt al hotelului. Vazusem eu ca liftul spunea ca exista ceea ce se numeste "Executive Lounge" la ultimul etaj. Asa ca m-am dus sa il vad, fara sa stiu ca in mod normal nu as avea acces. Si chiar cand am ajuns la usa, un domn a iesit si mi-a deschis. Si am intrat. Luxul ajunsese la superlativ. Tartine cu somon la 22 noaptea, sucuri proaspete - dar mai mult de-atat, privelistea. Am iesit afara pe balcon sa vad Bucurestiul noaptea. Terasa era acoperita de o zapada virgina, curata, orasul era luminat. Aceste clipe mi-au adus aminte de vara mea din iarna trecuta cand ma asteptasem sa vad saracie lucie in Sri Lanka, dar am gasit o tara minunata, cu o bucatarie fix pe placul meu si cu oameni extraordinar de primitori  ( cateodata chiar ma simteam de parca eram acasa). In clipele acelea cand realitatea se imbina cu amintirea, am apasat pe camera foto - si s-a salvat aceasta poza, care pentru mine, are de toate: lumini romantice, atmosfera si cateva lectii de viata. 

Prima lectie este : Cauta mereu ceva nou si vei fi uimit. Camera mea de hotel, piscina, restaurantul erau foarte frumoase si suficiente pentru multi. Dar eu mi-am dorit macar sa vad ce inseamna "the best" pe care il avea hotelul de oferit.

A 2-a lectie : Fii mereu pregatit sa accepti sansele care ti se ofera. Eu mi-am dorit sa ajung in Executive Lounge si "Universul a conspirat la dorinta mea", facand ca un domn galant sa imi deschida chiar atunci usa ( am revenit si a 2-a zi, sa mai petrec putin timp in lounge, dar nu a mai fost nimeni care sa imi fac "upgrade"). La fel si cu proiectul umanitar in Sri Lanka : la o poveste, un amic m-a intrebat: vrei sa mergi sa predai engleza in Sri Lanka, la un orfelinat? Vreau. Si restul au fost detalii de rezolvat pe parcurs.

A 3-a lectie: Traieste in prezent ca se te poti bucura de el. Daca ati fost macar o iarna in Bucuresti stiti de ce toata lumea se plange: mizerie in exces, strazi secundare blocate de zapada, frig, vant etc. Sejurul meu din Sri Lanka fusese fenomenal: mancarea mea preferata, clima mea ideala, simteam totul foarte familiar, desi eu venisem doar cateva zile. In ianuarie 2016 aveam 2 variante: sa stau sub plapuma in camera si sa-mi "plang de mila" ca nu mai sunt la malul Oceanului sorbind dintr-o nuca de cocos sau puteam sa aleg sa ma bucur de ceea ce mi se ofera. Aceasta poza imi confirma inca o data ca Bucurestiul este intradevar micul Paris si ca romantismul este la el acasa, chiar si sub 50 de cm de zapada. 

Lectia a 4-a : Treci de suprafata pentru a vedea in profunzime. Sri Lanka era considerata un loc sarac - care m-a fascinat prin frumusetea ei si caldura oamenilor. Bucurestiul nostru blamat inca mai are locuri pline de farmec ascunse privirilor celor neatenti. 

Cam asta a fost povestea mea prin prisma pozei mele preferate, redata in cadrul Spring Super Blog2017, ca raspuns la provocarea celor de la Momondo. Anul trecut cu siguranta ati vazut un videoclip care ne spune ca desi nu se vede cu ochiul liber, suntem destul de conectati unii cu altii, iar dovada se gaseste in ADN. In 2017 clipul si concursul ( The DNA Journey) revin in Romania cu
premii foarte interesante: kituri ADN care iti vor spune multe lucruri despre tine si chiar bilete de avion pentru a vedea locurile din care iti tragi radacinile. 

Si acesta nu este singurul lor concurs COOL. Foarte multe firme si situri de turism fac marketing - dar eu rezonez mai mult cu concursurile lor  - mi se pare ca sunt pentru genul meu de om :) 

Cadrul de mai sus a adus lumina, desi era intuneric afara. Pentru voi, care au fost pozele care au facut claritate in mintea voastra? 

Drumul de la Hatter la Fan

Primele mele bijuterii au fost cerceii primiti la botez: 2 boabe mari de aur. Cam toate fetitele nascute in 1986 aveau cercei identici cu ai mei - dar nu conta, nu prea aveam de unde alege. Dupa 1990 cam toata lumea avea o cruciulita la gat: mai mica, mai mare, dar cam toate aratau la fel. Prin urmare, cand am inceput sportul de performanta si mi s-a spus ca trebuie sa renunt la bijuterii pe perioada antrenamentelor, nu a fost foarte greu. Cum aveam 3 antrenamente pe saptamana si cateodata si un concurs, din comoditate, am renuntat de tot la a le mai purta. 

Cand am inceput sa lucrez am dat de doamna Erika, o coafeza foarte feminina care imi atragea atentia tot timpul: femeia trebuie sa poarte mereu ruj si cercei. Si, desi eu sunt foarte egalitarista de felul meu, aici trebuia sa ii dau dreptate: o pereche de cercei imi lumina fata, imi scotea tinuta in evidenta, imi completa coafura. Asa am inceput sa port din nou cercei, dar acum imi cumparam seturi de 5-10 perechi la 20 de ron si imi mai luam un pandativ si un lantic de pe unde apucam. Nu vedeam rostul unor bijterii de aur sau argint pana acum 1 an. 

Firma la care lucrez s-a gandit sa rasplateasca fidelitatea angajatilor si, dupa 5 ani de munca, am primit un voucher la unul din magazinele Splend'or. Era un voucher de 1000 de ron si orice femeie sau barbat ar fi fost extaziat deoarece la Splend'or se gasesc si ceasuri si seturi de bijuterii dar eu ma

gandeam ca nu am sa le port niciodata. Stiu ca multi dintre cititori si-ar dori asa chin cum am avut eu, sa aibe 1000 de ron de cheltuit pe bijuterii, dar pentru mine era o corvoada: nu ma priceapeam, nu stiam valoarea etc. Pana sa ma decid ce sa cumpar eram in fiecare saptamana in magazinul Splend'or din Vivo Cluj Napoca ( pe-atunci Polus Center). Daca la inceput credeam ca nu voi gasi nimic ce sa-mi fie pe plac, in ziua in care m-am decis: gata, am sa cumpar, mi-am dat seama ca suma era prea mica pentru ceea ce-mi doream. 90% din bijuteriile aflate pe stoc erau pe gustul meu si le puteam integra in tinuta mea de zi cu zi. Am facut si un mic video cu bijuteriile pe care mi le-am luat atunci: 2 perechi de cercei de argint, 1 lant de argint cu pandantiv si 1 set compus din cercei, pandantiv, lantisor - toate din aur alb si 1 pereche de cercei de argint 925 placat cu aur si cu perle. 

Credeam ca doamnele de la magazin vor capia cu o clienta ca mine, care dorea sa vada si sa probeze cam tot ceea ce vedea, dar au fost foarte dragute, toate, de pe toate schimburile. Nu conta ca magazinul era plini de cupluri care doreau verighete sau oameni care doreau ca pentru 20 de ron sa gaseasca un cadou frumos pentru cineva drag, angajatele Splend'or au avut intotdeauna grija sa imi raspunda la intrebari. Cred ca acesta este unul dintre motivele pentru care la un an dupa ce mi-am luat o colectie de bijuterii inca sunt incantata - si nu as schimba-o pe nici una, ba mai mult, am devenit un client fidel al magazinului: cu fiecare ocazie speciala, ma duc sa gasesc un cadou pentru cei dragi. 

Am inceput acest lucru cand mi-am dat seama cata bucurie poate produce bijuteria potrivita. Setul de cercei din argint 925 placat cu aur si perle era Majorica, un nume cu peste 100 de ani de traditie si a fost daruit Elenei, fina mea, care termina in acele zile facultatea. M-am gandit sa ii iau ceva ce o va ajuta in viata: era o fata buna, constiincioasa, care provenea dintr-o familie modesta care a facut eforturi mari sa o tina la Cluj pe perioada facultatii. Acum Elena se pregatea de primele ei interviuri pentru un loc de munca in domeniul relatiilor publice si stiam cat de importanta este prima impresie.

Am ales o pereche de cercei moderni dar cu un aer clasic, pe care sa ii poata asorta usor atat unei tinute office, cat si unei rochite de seara - la o nunta sau o iesire mai speciala: Majorica Clasico. Se pare ca am facut o alegere buna, deoarece inteligenta, zambetul si tinuta Elenei i-au asigurat reusita chiar de la primul interviu. Se pare ca doamna Erika avea dreptate: femeile sunt mai feminine cu cerceii potriviti in urechi, si asta a observat si Ionel, colegul Elenei - care si-a facut curaj timp de 2 luni sa o scoata in oras. 

Cateodata Elena era asa de fericita incat ma suna dimineata sa-mi spuna ca a adormit cu cerceii de la mine si ca sunt extrem de comozi si ca atunci cand ii are se simte invincibila. Cand ma uit la colierele Majorica Fine ma gandesc ca poate am si eu nevoie de o doza de invincibilitate...poate cine stie, imi aduce Iepurasul ceva dragut. 

Daca acum 1 an mi s-ar fi spus ca eu imi voi lua haine care sa se asorteze cu bijuteriile mele, si ca voi avea cutii speciale pentru bijuterii si nu le voi mai imprastia prin toata casa, te-as fi intrebat: de ce glumesti. Dupa ce cunosti un brand, cum este Majorica de exemplu, incepi sa apreciezi bijuteriile pentru ceea ce sunt, nu doar pentru frumusete. Eu am aflat ca in latina perla insemna "unic" si luciul si calitatea suprafetei sunt 2 din cele 5 caracteristici ale unei perle. Ca fiecare bijuterie inseamna multa pasiune si munca. Ma bucur ca am putut sa impartasesc cu voi drumul meu de la un "hatter", un neintelegator al bijuteriilor , la o femeie puternica care apreciaza aceste accesorii la adevarata lor valoare si isi incurajeaza prietenele sa se puna in evidenta prin bijuteriile potrivite. Multumesc Splend'or si Spring Super Blog 2017 pentru aceasta proba minunata si va invit si pe voi dragi cititori la o plimbare prin cel mai apropiat mall sa va convingeti.

Pachetele, pachetele

Miri este prietena mea cea mai buna din liceu. Amandoua priveam viata intr-un mod mai aparte si asa ne-am apropiat foarte tare, desi la prima vedere nu aveam nimic in comun. Oricum, stiti si voi, in fiecare clasa sunt 2 prieteni foarte buni care arata asa. Da, eu eram cea pufoasa si mereu la dieta, si ea era fata aceea slim, care poate manca o tona si nu se ingrasa. Miri avea mereu la scoala sandviciuri cu unt si salam, pe paine alba. O delicioasa bomba calorica. Bineinteles ca eu imi puneam cu mine doua frunze de salata si dupa ce le mancam incepeam sa negociez cu Miri pentru sandviciul ei.  Aveam la dispozitie cam 1 pauza de 10 minute sa o conving sa faca un gest omenesc si sa nu ma lase sa mor de foame. De cele mai multe ori nu reuseam, asa ca de fiecare data cand dadeam gres trebuia sa il fur. Deja devenise obisnuinta - eram curioasa unde il va mai ascunde data viitoare. 

Cam asta am facut noi 4 ani de liceu: in pauze negociam sandviciuri si dupa cursuri, la ocaziile festive, ne adunam sa mancam o pizza: vreo 8 fete ( eu, Miri si inca 6 colege) imparteam 3 pizze la restaurantul de langa liceu. Si stateam si ne gandeam : oare de care sa fie - trebuia sa ne grupam, sa ne placa tuturor, sa pui sos doar pe felia ta, sa nu se amestece gusturile si asa mai departe. Cand aveam doar 10 ron ( 10.000 de lei vechi) de cheltuit, nu prea aveai ce sa faci. Oricum, nu o faceam neaparat pentru mancare, o faceam pentru povestile depanatate - desi ne vedeam 7 ore zilnic, tot mai aveam ce sa ne povestim. 

Si am crescut. Ne-am dus fiecare pe drumul ei, dar ne regaseam mereu - prin cele mai ciudate locatii. O data ne-am gasit la Bucuresti, eu cu munca, Miri cu masterul. Si, ce sa facem, ca amandoua aveam grupuri noi de prieteni cu care mancam? 2 Oradence pot sa fac doar un lucru : sa ii adune pe toti, pentru ca la noi in Oradea asa se face: unde-s multi, distractia creste, prietenii noi se leaga. Nu stiu voi in liceu cum erati, dar eu si Miri muream de ciuda ca la noi nu era mancare chinezeasca. Adica
in toate filmele mancau chinezeste si la noi pizza, paste, mici si sandviciuri. Erau bune, dar la un moment dat te saturi. Daca tot eram gasca mare in Bucuresti, am zis sa ne facem pofta, si am zis sa apelam la o firma cunoscuta si privita bine pe piata: Wu Xing. Adica, am vrut sa ne luam mancare buna - stiti cum e, prima experienta ramane intiparita in memorie :)

Am intrat pe situl lor si aici a inceput dilema: uitati-va va rog la aceste poze. Cum poti sa alegi intre Specialitatea Bucatarului si Rata in sos chinezesc ( iute - cu usturoi ... ah... usturoiul, febletea ardelenilor) . Norocul meu e ca eu si Miri avem gusturi comune la mancare, si prietenii sunt cu aceleasi probleme ca si noi - adica vrem din toate. Asa ca am comandat din toate, si am zis ca vrem multe bete, sa isi pastreze furculiletele din plastic - ca noi suntem pe cale sa cucerim lumea cu betisoare chinezesti. Bineinteles ca nu stiam cum se folosesc, dar auzisem ca e desenat pe ambalajul betisoarelor cum se folosesc.

Da, noua nu trebuie sa ne spui de 2 ori Share your box, ca noi asta facem din principiu - si, ca sa vedeti si voi cat de usor e, aveti noua aplicatie Wu Xing, cu discount de 15% pana in 30 aprilie 2017. Pofta buna

P.S. Cei 2 Husky au fost gasiti pe 9gag iar pozele cu mancare sunt de pe situl Www.Wuxing.ro 

De prin lume adunate

Cred ca in fiecare zi si cu fiecare ocazie posibila am mentionat cat de mult imi place sa calatoresc. Calatoresc din placere si datorita locului meu de munca. Am avut ocazia sa vizitez aproape toata Romania si sa stau in hoteluri de 3,4 si chiar 5 stele. Vreti sa va duc intr-un tur virtual al ultimului hotel in care am stat?

Da, imi plac camerele curate ca oricarui om, imi plac foarte mult decorurile altfel: am stat si in camere futuriste, care nu mi-au placut. De-asemenea, am stat si in camere din hoteluri butic care aveau cada in mijlocul camerei si am stat si in vile care aveau vederea spre piscina. Sunt un om simplu de multumit: imi place tot ceea ce e mai bun. Nu am fost dintotdeauna asa, poate si datorita faptului ca ceea ce era peste medie ca pret mi s-a parut mereu a fii un moft pe care nu il intelegeam. Ma gandeam de multe ori: de ce sa dai sute de ron/ noapte ca sa dormi intr-o camera frumoasa cand aveam o camera draguta si acasa. De ce sa zbori cu o linie aeriana consacrata cand exista faimoasele low-costuri ? De ce sa mergi la restaurant cand poti sa te aprovizionezi de la un magazin.

La inceput, firma la care lucrez, ma trimitea la hoteluri de 3-4 stele, si mie mi se parea o risipa de bani. Erau atatea oferte turistice pe piata, si pe mine ma trimiteau undeva scump. As fi preferat sa imi dea mie banii de cazare si sa stau la o pensiune oarecare. Dar nu se putea. Si, o sa va vina sau nu sa credeti, mergeam trista la acele cazari - adica eu eram osandita la lux. Acest sentiment a durat cateva luni pana cand intr-o seara, ajunsa la hotel dupa o zi grea, personalul s-a purtat foarte frumos cu mine si mi-au propus sa vizitez piscina hotelului, sa ma mai relaxez. Nu stiam sa inot, dar era o piscina de inaltime potrivita. Dupa piscina a urmat sauna si un pahar de apa detox. Cred ca acela a fost primul moment in care grijile mele au disparut ca prin minune. Dupa cateva luni nici nu mai puteam sa imi vad viata fara escapadele mele saptamanale prin hotelurile cele mai bune din tara.

Intr-o seara chiar imi analizam viata si mi-am dat seama ca familia mea ( si majoritatea romanilor) traieste o alta realitatea: realitatea unde stai un an intreg intre aceeasi 4 pereti, pe aceeasi saltea, cu aceeasi priveliste, usor variata in functie de anotimp. Atunci am decis ca este momentul sa transform toate vacantele familiei in vacante speciale: tot timpul urma sa mergem doar la ceea ce e mai bun, si anul acesta, deoarece am implinit 30 de ani, am decis sa imi duc parintii intr-o vacanta in Maldive, sejur organizat de CND Turism.

Eu stiu ca le va lua putin timp pentru a se obisnuii cu gandul, dar la final va fi bine

Articol scris pentru Spring Super Blog 2017

3,2,1... Gone

Poate ati observat si voi ca din cand in cand companiile aeriene au reduceri foarte bune la cursele externe. Poate ati observat deja ca apar pachetele de vara. Eu si iubitul meu asta am observat zilele acestea - ca sejurul nostru de vis este la 2000 de ron/ persoana. Sri Lanka, tara de care eu sunt indragostita iremediabil, abordeaza vara lui 2017 cu pachete all inclusive la preturi de 450 de euro. In aceasta suma se regaseste chiar si biletul de avion, cu escala la Istanbul - primul oras din afara Romaniei pe care eu si Alin l-am vizitat impreuna. Totul suna prea tentant; deja ma vad inotand in apele acelea magnifice, facand scuba diving si mancand mancarea lor delicioasa.
Totul parea perfect: pretul, perioada - tot... Tot mai putin amenda pe care am luat-o pentru parcarea neregulamentara a masinii: 400 de ron pentru ridicarea ei. Si factura de gaz de 860 de ron - regularizare inclusa. Stiti sentimentul acela cand esti atat de aproape de visul tau si dintr-o data apare un zid? Anul acesta mi-am luat apartament - cu credit, am platit la notar sume incredibil de mari - dar am inteles ca asa este peste tot si nu am ce sa fac. Am platit avansul si am mers mai departe cu ideea ca voi sta in cuibul meu dragut. Dar nu a fost asa. Pentru cuib am investit toate economiile mele si
inca nu e ceea ce am visat - e frumos, dar, mai am mult de lucru la el - si simt ca am nevoia de o pauza... de o evadare din cotidian ca sa pot sa continui. Eu stiu ca atunci cand simti ca problemele te coplesesc, trebuie sa faci un pas in spate sau in lateral - de ce nu, chiar la 2000 de km departare.
Pentru ca acest pas trebuie facut, am sa apelez la un imprumut rapid - si pentru ca e primul imprumut pe care il fac fara garantii, nu am nici dobanda de platit, ceea ce este fenomenal.
Unde? o sa va intrebati. Ei bine, am cautat cele mai bune credite si am gasit situl celor de la Telecredit.ro - care au un simulator foarte simplu de utilizat: cu un cursor alegi numarul de zile si suma necesara, si vezi ca pentru 1050 de ron, in 30 de zile, dobanda este zero, iar daca intarzii putin atunci platesti doar 1,2% pe zi in plus ( daca matematica nu ma inseala asta inseamna cam 12 -13 ron) . Fata de dobanda pe care o voi platii bancii in urmatorii 24 de ani, aceasta suma e infima.
Vin Pastile, mini-concediile de 1 mai, de Rusalii si vacanta de vara. poate si voi sunteti in aceeasi situatie ca si mine - asa ca va recomand sa vizitati si voi situl telecredit.ro sa vedeti - poate va ajuta si pe voi.
Vise implinite la SpringSuperBlog 2017

Daruind vei dobandi