Pachetele, pachetele

Miri este prietena mea cea mai buna din liceu. Amandoua priveam viata intr-un mod mai aparte si asa ne-am apropiat foarte tare, desi la prima vedere nu aveam nimic in comun. Oricum, stiti si voi, in fiecare clasa sunt 2 prieteni foarte buni care arata asa. Da, eu eram cea pufoasa si mereu la dieta, si ea era fata aceea slim, care poate manca o tona si nu se ingrasa. Miri avea mereu la scoala sandviciuri cu unt si salam, pe paine alba. O delicioasa bomba calorica. Bineinteles ca eu imi puneam cu mine doua frunze de salata si dupa ce le mancam incepeam sa negociez cu Miri pentru sandviciul ei.  Aveam la dispozitie cam 1 pauza de 10 minute sa o conving sa faca un gest omenesc si sa nu ma lase sa mor de foame. De cele mai multe ori nu reuseam, asa ca de fiecare data cand dadeam gres trebuia sa il fur. Deja devenise obisnuinta - eram curioasa unde il va mai ascunde data viitoare. 

Cam asta am facut noi 4 ani de liceu: in pauze negociam sandviciuri si dupa cursuri, la ocaziile festive, ne adunam sa mancam o pizza: vreo 8 fete ( eu, Miri si inca 6 colege) imparteam 3 pizze la restaurantul de langa liceu. Si stateam si ne gandeam : oare de care sa fie - trebuia sa ne grupam, sa ne placa tuturor, sa pui sos doar pe felia ta, sa nu se amestece gusturile si asa mai departe. Cand aveam doar 10 ron ( 10.000 de lei vechi) de cheltuit, nu prea aveai ce sa faci. Oricum, nu o faceam neaparat pentru mancare, o faceam pentru povestile depanatate - desi ne vedeam 7 ore zilnic, tot mai aveam ce sa ne povestim. 

Si am crescut. Ne-am dus fiecare pe drumul ei, dar ne regaseam mereu - prin cele mai ciudate locatii. O data ne-am gasit la Bucuresti, eu cu munca, Miri cu masterul. Si, ce sa facem, ca amandoua aveam grupuri noi de prieteni cu care mancam? 2 Oradence pot sa fac doar un lucru : sa ii adune pe toti, pentru ca la noi in Oradea asa se face: unde-s multi, distractia creste, prietenii noi se leaga. Nu stiu voi in liceu cum erati, dar eu si Miri muream de ciuda ca la noi nu era mancare chinezeasca. Adica
in toate filmele mancau chinezeste si la noi pizza, paste, mici si sandviciuri. Erau bune, dar la un moment dat te saturi. Daca tot eram gasca mare in Bucuresti, am zis sa ne facem pofta, si am zis sa apelam la o firma cunoscuta si privita bine pe piata: Wu Xing. Adica, am vrut sa ne luam mancare buna - stiti cum e, prima experienta ramane intiparita in memorie :)

Am intrat pe situl lor si aici a inceput dilema: uitati-va va rog la aceste poze. Cum poti sa alegi intre Specialitatea Bucatarului si Rata in sos chinezesc ( iute - cu usturoi ... ah... usturoiul, febletea ardelenilor) . Norocul meu e ca eu si Miri avem gusturi comune la mancare, si prietenii sunt cu aceleasi probleme ca si noi - adica vrem din toate. Asa ca am comandat din toate, si am zis ca vrem multe bete, sa isi pastreze furculiletele din plastic - ca noi suntem pe cale sa cucerim lumea cu betisoare chinezesti. Bineinteles ca nu stiam cum se folosesc, dar auzisem ca e desenat pe ambalajul betisoarelor cum se folosesc.

Da, noua nu trebuie sa ne spui de 2 ori Share your box, ca noi asta facem din principiu - si, ca sa vedeti si voi cat de usor e, aveti noua aplicatie Wu Xing, cu discount de 15% pana in 30 aprilie 2017. Pofta buna

P.S. Cei 2 Husky au fost gasiti pe 9gag iar pozele cu mancare sunt de pe situl Www.Wuxing.ro