duminică, 11 noiembrie 2018

Haina nu il face pe om, dar ii ajuta starea

Madalina a fost eleva mea la dezbateri. Era una dintre oamenii aceia seriosi care invata mereu, care iubeste oamenii si pe care te poti baza mereu. Desi era de conditie modesta, mereu sa imbraca cu gust si fara cusur. Cu asa un fel de a fi, cea mai potrivita meserie pentru Madalina a fost cea de Doctor. Dupa 6 ani de scoala si multe nopti nedormite, Mada a ajuns doctor rezident la Spitalul din Tg. Mureș. A trebuit sa merg sa o vad pe doamna dr. Madalina Pop - asa ca m-am infiintat la ea la in unitate. A aparut  Mada intr-un halat colorat,cu pisicute. Era minunata, desi diferita de colegii ei. Ne-am imbratisat cu drag: eram mandra de ea: a muncit atat de mult si a ajuns fara nici o pila un cadru medical care va salva vieti si la care sper sa nu trebuiasca niciodata sa apelez. 

Am inceput sa povestim si intrebarea care-mi statea pe creier era: de ce purta doamna doctor bluze medicale cu imprimeuri? Raspunsul ei m-a socat putin, putin mai mult: "Oana, sunt extraordinare pentru psihic!" Al cui psihic? am intrebat. Al meu si al celorlalti a venit raspunsul. 
Pai cum asa? 
Oana, zi de zi noi la spital ne intalnim cu moartea, cu boala, cu neputinta. Spitalul acesta ar fi trebuit daramat acum 20 de ani, si altul ar fi trebuit construit in locul lui de atunci, dar asa e sistemul, si asa ar trebui sa se intample cu toate spitalele din tara. Desi medicina a evoluat foarte mult in ultimii ani, aspectul medicilor este in general unul steril si insipid pretutindeni. Ne pierdem si noi printre peretii acestui spital. Oamenii se uita la noi cu frica si cu nervi. Noi nu mai suntem pentru ei oameni. Nu stiu excat ce suntem pentru bolnavi si familiile lor, dar nu mai suntem oameni. La inceput, nici eu cand ajungeam acasa nu mai eram om. Pana cand am zis ca trebuie sa schimb ceva. Si pe cat de banal suna, sa renunt la obisnuitele halate medicale, a avut cel mai mare rol. Observam ca de-odata copiii nu mai erau speriati. Vedeau o pisica, si unii imi aratau ca si ei au pisici pe sosetute sau pe tricouri. Le povesteam ca si mie mi-e dor de pisica mea cand sunt la spital, dar ca nu am voie cu ea inauntru, pentru ca este un mediu periculos atat pentru ea, cat si pentru ceilalti. Vad doamnele foarte pedante ca se deschid putin mai usor catre mine cand vad ca port culori. II mai vad pe batrani zambind smechereste cand apar si le spun usor: viata e prea serioasa ca sa nu o luam putin in gluma, nu credeti?  Am inceput sa zambesc din nou. Am inceput sa ma concetrez din nou pe rolul meu : sa tratez suflete si corpuri si minti. Am inceput sa am rezultate - chiar daca sunt doar un rezident. Si stii care a fost partea cea mai comica? Colegii mei au inceput sa ma intrebe din ce magazin online de costume medicale si echipamente de lucru ma aprovizionez? 

E bine cand poti sa faci ce iti place pentru ca hainele pe care le porti te ajuta sa iti gasesti echilibrul mental si iti imbunatatesc starea si iti usureaza formarea unei legaturi cu ceilalti.

Dialog imaginar pentru proba 16 din concursul SuperBlog. 

joi, 8 noiembrie 2018

Prima data in 200 de ani


Cand esti blogger esti expus la multe informatii, uneori tu trebuie sa cauti informatiile, alte ori informatiile te gasesc pe tine. Acum, la editia aniversara a SuperBlog am aflat o informative care mie mi se pare fascinanta: in 30 aprilie 2019, Imparatul Japoniei va abdica. Poate ca unii se gandesc ca ei maine nu stiu ce vor face, altii ca peste mai putin de un an se vor pensiona. Japonia in schimb, isi pregateste succesiunea la tron, inceputul unei noi dinastii. Mi s-a parut incredibil, mai ales ca este prima oara in 200 de ani cand Imparatul Japoniei abdica pentru a-i lasa loc fiului sau.
Japonia a fost mereu in topul primelor 3 tari din lume pe care as dori sa le vizitez. Mancare delicioasa, oameni responsabili, desenele animate Sailor Moon, munti, oceane, Pokemoni, Kimonouri, Judo, ciresi infloriti, o alta viata.
Deja parca simt ca merg sa imi fac bagajul si sa plec, sa fiu in primul rand. Nunta lui Kate Middleton cu printul Henry nu mi s-a parut la fel de intereseanta precum adbicarea imparatului Akihito si incheierea dinastiei Heisei. Printul Mostenitor al Japoniei, Naruhito ( ce nume frumos), isi va alege propriul nume pentru dinastia care va incepe cu el.
Chiar daca mi-am dorit mereu sa merg in Japonia si incepusem sa invat limba japoneza, inca nu sunt nici pe departe la nivelul de fluenta pe care mi-l doresc – adica pot sa spun arigato. Mi-ar placea sa merg intr-un circuit in Japonia.


Nu stiu despre voi, dar eu deja m-am apucat sa vad daca sunt cerinte special pentru Japonia sau daca pur si simplu pot sa ma urc in primul avion si sa merg spre tara Soarelui Rasare.

miercuri, 7 noiembrie 2018

Cand viitorul incepe azi!

Azi am 32 de ani, un iubit, un motan si nici un copil. Imi doresc copii. Cat de multi, sanatosi si fericiti. Mi-am dorit de la 19 ani, dar, nu am gasit un tata - acel barbat langa care sa stiu ca mi-ar placea sa imi cresc copiii si sa-mi traiesc viata. Timpul a trecut si inca trece. Ma simt batrana? Nu. Ma simt de 32 de ani? Nu. Analizele mele spun de bine? Da - am varsta biologica mai mica decat varsta reala - am 25 de ani la "organe".
Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca organele noastre au un ritm de imbatranire propriu, care este influentat printre altele si de nutritie. Astfel, ficatul unui mare consumator de alcool va imbatrani cu mult inaintea cuiva care bea apa alcalina, plamanii unui fumator vor avea o culoarea mult mai inchisa si vor fi mult mai batrani decat cei ai unui nefumator, pielea persoanelor vegana arata ca a unui licean, desi buletinul arata varsta unui bunic. Am exagerat putin - dar cred ca ati inteles ideea, si mai important - ati vazut si voi cazuri in care o alimentatie putin diferita are rezultate imense.
As vrea sa vedeti diferenta dintre o alimentatie sanatoasa si una mai putin sanatoasa, exact ca ceea dintre 99 si 100 de grade Celsius. La 99 de grade - apa e fierbinte; la 100 de grade ea se transforma, pentru ca fierbe.
O alimentatie sanatoasa inseamna mult mai mult decat salata verde. O alimentatie sanatoasa inseamna si dulciuri - da, credeti ca veganii, vegetarienii sau cei care vor o viata sanatoasa si-au pus lacat la gura si atat? Nu, raspunsul este mai simplu: inlocuiesc lucrurile marunte cum ar fi - zahar alb din alimentatie cu fructe, cum ar fi curmalele, care sunt dulci prin natura lor - si fac ca orice pofticios sa fie bucuros.

As vrea sa luati cu voi un mesaj cheie de azi: ce mancati voi azi, va ramane in corpul vostru mult si bine si poate va ajunge chiar in ADN-ul copiilor vostri, devenindu-le destin. Daca deja copiii vostri sunt nascuti, ii puteti ajuta sa dezvolte obiceiuri sanatoase, facand aceste simple alegeri alimentare pentru ei: paine cu seminte de in si faina neagra in loc de faina alba si alte alegeri delicioase si sanatoase.

Incursiunea in ADN-ul meu s-a facut cu ocazia Super Blog 2018

duminică, 4 noiembrie 2018

Casuta noastra, cuibusor de nebunii, te asteapta ca sa vii!

In folclorul romanesc sa vorbeste mult despre un loc drag sufletului, despre un refugiu din calea problemelor, un loc special pentru inceputuri : casa. Fie ca este casa parinteasca, fie ca este casa personala, casa pur si simplu este o extensie a personalitatii si a corpului nostru.
Pentru mine, casa este acolo unde stau cu iubitul meu pisoi si cu iubitul meu om, unde se intampla toate nebuniile. "Palatul" are 50 de metri patrati, si este "imprumutat" pe bani de la un domn. Dar momentan este "acasa".
Eu imi iubesc casa din multe motive, dar cel mai bun este ca pot sta in pantaloni scurti, oricand si mereu. Cred ca daca cineva ar face o termografie casei mele, ar ramane surprins, pentru ca nu sunt 32 de grade in interior, sunt mai putine sunt cam 24 de grade Celsius. Pe de alta parte, Bogdan, iubitul meu om, nu suporta frigul, si el sta chiar si in casa, iarna, in pulover si geaca, la aceleasi 24 de grade Celsius. Iarna nu-i ca vara, cand bietul de el nu poate dormi de la caldura. Corpul meu reactioneaza la toate temperaturile la fel : e cald? Daaaaa pantaloni scurti. E placut? Daaaaa, pantaloni scurti! E frig? Eu nu stiu ce e aia. 
Totusi, daca eu sunt o calduroasa, asta nu inseamna ca toti sunt ca mine - si, apropo de nebunii, daca eu sunt in pantaloni scurti si tricou, iar Bogdan in pulover si geaca, cum vor avea loc nebuniile din toate cantecele populare? Am zis ca e nevoie de obtinerea unui certificat energetic ca sa vedem cum stam. Si blocurile primesc clase energetice in functie de cat de bine retin caldura. Asa macar as sti si eu unde este problema. 
Revenind la cuibusor de nebunii, si casa ca loc de initiere ( "unde noi ne-am sarutat"- Casuta noastra) - sunt curioasa cum 

joi, 1 noiembrie 2018

Iesi din zona de confort!

Acum cateva zile, iubitul meu m-a intrebat : "Draga mea, tu de ce nu porti blugi?" La care eu i-am raspuns: dragoste, am purtat blugi la viata mea, si nu mi se par extraordinari pentru viata de adult corporatist. In plus, nu prea imi gasesc un model potrivit: am coapsele si soldurile mari, si talia mica.  "Asa este - esti cea mai frumoasa femeie din lume!".  Aici m-am emotionat toata si l-am strans puternic in brate pe acest om minunat, care imi spune mereu cat de minunata sunt.
Ca sa intelegeti putin cine suntem eu si el: Oana, 32 de ani, lucrez intr-o corporatie unde in fiecare zi interactionez cu clienti care pun mare accent pe aspectul fizic, trebuie sa fiu mereu imbracata elegant - si in weekenduri stau in cel mai comod si labartat training - sau, daca vremea permite, in pantaloni scurti. El, Iubirea mea, e bucatar, asa ca 3 sau 4 zile este in uniforma alba, in 2 din zilele ramase sta doar in pijama si in rest blugi. La munca merge in blugi, si la un moment dat avea blugi albi in loc de pantalonii de bumbac normali, daca ar exista pijama din blugi, in asa ceva ar dormi.
"Si nu ai vrea sa iti cumperi totusi o pereche macar? Cred ca la ce simti estetic ai tu, si la cate bluze si rochii frumoase ai, te-ai descurca cu o pereche de blugi o saptamana intreaga, si nimeni nu si-ar da seama ca esti imbraca in aceeasi pantaloni. Uite, ti-i fac eu cadou!". Eu am purtat blugi in facultate, si in liceu, dar nu am fost niciodata fan blugi. Totusi, cand iubesti pe cineva, incerci sa faci lucrurile putin altfel. Si mai ales daca omul zice ca iti cumpara el, de ce nu?
Asa ca am acceptat provocarea - urma ca in fiecare zi a saptamanii sa am aceeasi pereche de blugi de dama- dar, accesorizata diferit -  cu incaltaminte dama si, de ce nu, chiar sacouri de barbati, pentru un look cat mai deosebit.
Sunteti curiosi sa vedeti ce a iesit?
 Aici este lookul meu preferat - sambata. Tricou lejer si geguta. Luni, aceeasi geaga am tras-o peste o bluza alba de matase, si in picioare aveam pantofi cu toc.
 Aici am avut o camasa marti. Miercuri am inlocuit camasa de cowboy cu o camasa barbateasca alba. Obiectiv atins 100%
 Vineri am mers asa in club dupa ce joi purtasem o tunica visinie peste, iar duminica am pus peste blugi o bluza de training. Misto, nu-i asa?

 Combinatii vestimentare de SuperBlog 2018

marți, 30 octombrie 2018

Cea mai lunga calatorie a inceput cu primul pas

Acum 9 ani ma apucam sa scriu pe blog. Primul meu blog. Scriam articole de maxim 3 paragrafe, si nu deoarece nu aveam ce sa scriu, dar imi doream foarte mult ca lumea sa le citeasca, si stiam din proprie experienta ca daca e prea lung, nici chiar eu nu as fi citit un articol asa ca incercam sa surprind exact esenta unui lucru. Alegeam mereu teme cu o mare insemnatate pentru mine, teme care ma marcau - care poate chiar polarizau societatea, si le analizam putin, dadeam parerea mea si invitam cititorul sa isi formuleze parerea lui tinand cont de diverse lucruri. Acel blog era mandria mea - pentru ca publicam articole in care puneam ... ei bine, ani de zile din viata mea. De ce? deoarece a fost foarte greu sa scriu esenta in 3 paragrafe a ceva deosebit de important.

Peste cativa ani, am zis ca ar fi frumos sa scriu si advertoriale. De ce? De ce nu! Mie imi place sa scriu despre lucruri utile, pe care le-am testat sau pe care mi-ar placea sa le testez si daca mai puteam primi o mica atentie, sau un feedback de la cineva avizat, de ce nu?
La inceput am scris pe Idealista, dupa care m-am gandit ca nu e chiar corect sa limitez un advertorial la 3 paragrafe, mai ales ca majoritatea sponsorilor au nevoie de articole putin mai lungi pentru indexare. Atunci am luat 2 decizii majorea : 1)am mai facut inca un blog, unde sa public analize de produse - dupa 3 grupe de produse : acel produs privit din perspectiva sufleteasca, prin avantajele pe care le aduce mintii si prin efectul pe care il are asupra corpului  si 2) sa scriu articolele de opinii, cat imi ies de lungi - pentru a avea sansa de a ajunge la toti cei interesati.

Dupa cativa ani sper sa imi mearga destul de bine, incat sa imi inregistrez propriul domeniu :Idealista.ro sau OanaDianaStanciu.ro - sau, daca vor merge bine articolele cu pareri despre lucruri, chiar PentruSufletMinteCorp.ro. Da, imi place sa visez, deja ma pierd in vise de cumparare domenii web, cand eu mai am atat de mult de scris. Dar totusi, cand e asa de simplu sa apara undeva numele asa de drag sufletului meu, poate ca nu ar trebui sa stau pe ganduri.

Articolul acesta ar putea fi considerat un advertorial, dar nu este - este pur si simplu raspunsul meu la o provocare din Super Blog 2018


duminică, 28 octombrie 2018

Cum il ducem pe Alin la relaxare?

Vi se intampla uneori sa visati cu ochii deschisi in miezul zilei?  De multe ori ma gandeam cat de mult mi-ar placea sa fiu bogata. M-am gandit de fapt pentru ce imi doresc eu acesti extra bani? Am o casuta draguta si o familie sanatoasa. Singurul lucru pe care l-as face diferit ar fi ca as calatorii mai mult. Unde si cu cine?  Cu iubitul meu Alin - asta este sigur. Destinatia, asta este o alta poveste - poate ma ajutati sa il conving sa mergem undeva la umbra unui palmier, sa stam pe nisipul fin. Momentan, aceasta nu este dorinta lui. 

Iubitul meu are o fascinatie inexplicabila, din punctul meu de vedere, pentru Kilimanjaro. Cand eu ii spuneam despre plaje si insule exotice, el imi spunea despre expeditii si safarii. Cand eu ziceam hai la piscina sa ne relaxam, el spunea - prima data facem putin cardio si rezistanta, ca la peste 5000 de metri altitudine nu se ajunge chiar oricum. De cate ori vedeam pe strada un catelus si i-l aratam, de tot atatea ori imi spunea despre elefanti:  despre coltii lor masivi de fildes. Imi spunea despre cat de destepti sunt si blanzi si cata nevoie au de noi, oamenii buni - care ii viziteaza in rezervatii si le respecta habitatul natural. De cate ori eu ziceam de bronz la soare, el imi zicea de crocodili si hipopotami. Imi povestea despre niste pasarele gingase care vin si curata dintii acestor animale impozante si ca simbioza dintre ele este asa de mare, ca acesti giganti stiu sa lasa pasarile sa isi faca
munca de sanitari, iar pasarile Pluvian vin linistite, ca un stomatolog la munca. 

Nici la televizor nu ma mai puteam uita, ca daca aparea vreun documentar pe Discovery sau Animal Planet - la orice cuvant imi arunca un " exista in Parcul National in Serengeti si acolo ai acces la animalele acestea".  Mi-am dat seama ca iubitul meu are o gena africana in el si ca sufletul lui deja este in Tanzania cand mergeam la cumparaturi, si asteptam la trecerea de pietoni: "Iti dai seama ca aici noi trecem pe zebra, dar in safari zebra trece prin fata noastra si noi asteptam ca ea sa isi vada linistita de viata?"

La un moment dat nu am mai zis nimic de nici o vacanta in tari indepartate. Am inceput sa caut si eu expeditii Africa. Pana la urma cand iubesti pe cineva, incerci sa il intelegi si sa il faci cat de fericit poti. Asa am aflat Exista ceva ce se numeste turism de aventura si, in principiu, presupune apelarea la o agentie de turism experimentanta. Tot cautand, am dat de Extreme Travel, o firma cu experienta de 10 ani - care face excursii personalizate. Ma gandesc, oare ar putea sa ma ajute si pe mine, nu este langa munte mare, asa ca in povestile frumoase? Asa ca i-am intrebat cum s-ar putea lega. Mi-au spus ca ei au un circuit care se leaga foarte frumos cu Zanzibarul, unde exista posibilitatea de a inota cu delfini. Vai, daca ati vazut Flipper inseamna ca si voi aveti o pasiue pentru delfini. Eu mi-am dorit de atunci sa am un moment de libertate maxima, inotand alaturi de aceste creaturi magnifice. Deci, ascensiune pe Kilimanjaro si el va avea parte de momente care ii taie rasuflarea facand ce imi place mie.
am decis: o sa mergem in circuitul vietii noastre si eu voi face ce ii place lui - adica o


Calatoria imaginara a fost planificata cu ocazia SuperBlog 2018