Azi mananci "Cu mine"!

Mereu mi-am dorit un restaurant doar al meu. Si, aproape ca am avut. De ce spun aproape? Pentru ca am avut si operat 2 pizzerii axate preponderent pe delivery. Si atunci cand faceam livrari la domiciliu, chiar daca eram autorizati ca restaurant, rar ajungeam sa vorbesc si sa ii vad pe clienti cum se bucura de mancare. 

Am avut o pizzerie care facea livrari la domiciliu in Cluj, cu 2 asociati. Doar ca nu a functionat colaborarea. Vedeam lucrurile prea diferit. Am oprit proiectul dupa 4 luni, mi-am luat cateva invataturi si am mers mai departe, si am accesat un proiect european.

Acum am o pizzerie care face livrari la domiciliu in Oradea, cu un asociat. Si aici sunt destul de nefericita. Afacerea in sine nu merge prea bine. Problema cea mai mare nici nu stiu care e: pandemia Covid-19 sau faptul ca eu si asociatul meu nu ne mai intelegem bine, el are problemele lui emotionale si eu...eu nu stiu daca am timp sa investesc cat as dori in afacere, asa ca ma blochez si nu mai pot sa fac nimic. 

Dar am nevoie de asociatul meu in afacerea de-acum - pentru ca el are experienta de 10 ani in domeniul livrarilor la domiciliu si al gatitului in ritm alert si in volume mari, iar eu n-am. Stia de visul meu de a avea un restaurant - cu mese unde oamenii sa poata manca, si pana in 15 martie 2020 a fost de-acord sa urmam acest plan: cateva mese unde lumea sa poata sta si manca, si o bucatarie mare si frumoasa, de unde sa se livreze mancarea la domiciliu. In 13 martie 2020 chiar avusesem primul nostru grup mare: o rezervare de 16 oameni... si, si au aparut 22. Nu mai aveam locuri pentru ei, unii stateau in picioare, radeau, vorbeau tare, la final ne-au aplaudat pentru mancarea delicioasa de am crezut ca vor chema vecinii politia - ca deja trecuse ora de inchidere. 

Totul parea ca merge bine, dar a venit COVID-19 si mi-a spus ca el, asociatul meu,  nu mai doreste oameni inauntru, ca e prea riscant, prea complicat - ca el nu stie cu oamenii si nici nu stie ce-o sa fie. 

Cu clienti inauntru, sau doar livrare la domiciliu, cert este ca azi nu ne merge prea bine. 

Asa ca aici si acum, putin macar, as vrea sa visez. Sa visez ca am curajul sa plec din acest cosmar care imi suge orice urma de energie si sa fac ceva bun pentru sufletul meu. Vrei sa visezi cateva minute cu mine? 

Daca as mai avea ocazia sa accesez o suma de bani, as intra in afaceri - pentru prima oara in 5 ani, singura. E bine sa ai asociati, dar sa gandeasca preponderent ca tine: mai ales in extreme: ce faci cand e cel mai rau si cel mai bine. Inca nu am gasit, asa ca acum as merge singura. Si cred ca am invatat suficient incat sa imi fie, in afaceri, bine. 

Mereu mi-au placut momentele de poveste cu oamenii si mi-a placut mult sa mananc. Cand eram mica visam ca am un restaurant al meu. Fizic, cu mese, cu multi oameni  - cu un hotel. Practic nu visam, imi traiam visul, asa cum sunt copii care se joaca de-a doctorul, asa ma jucam si eu de-a restaurantul. Nu gateam, eram cumva proprietar si "maitre d'hotel" - fara sa stiu ca aceste pozitii exista. Era pur si simplu naturalul meu. 

 Anii au trecut, si mi-am dezvoltat calitatile de gazda si capacitatea de a oferi sfaturi bune oricui, fie ca erau clienti, colegi, parteneri de calatorie, si am simtit ca a venit momentul sa ma asez. Sa am locul meu. Un loc de poveste cu poveste. Un colt de oras unde sa impart tot ce am strans de-a lungul a 20 de ani de calatorii in jurul lumii. 

Gatesc putin si foarte bine. Am un portofoliu de cateva retete care incalzesc suflete: supa de mustar - din calatoriile mele prin Olanda, clatitele sarate din Sri Lanka, salamul de biscuiti cu pireu de castane pe care il pregateam in copilarie cu bunica si mama... si inca cateva secrete pe care daca cititi meniul le veti vedea. 

 Si ce as face cu ele? as avea un spatiu mic, intim - cu un decor banal, cu o masa cu 4 scaune - la care sa stea 2 oameni: clientul si eu. De fapt, clientul si cu mine. Dar suna asa de bine clientul si Eu. Localul s-ar numi "Cu mine" , si acesta ar fi specificul: am manca impreuna, am sta sa povestim, sa ne bucuram de mancare buna si de cateva clipe care sa nu treaca pe repede inainte. Un restaurant care sa serveasca un singur client pe zi? Si cat ar avea de incasat? Din ce s-ar trai? 

Eh, asta ar fi clar pentru sufletul meu cel mai profund. Ar plati cat ar dori. Unii poate ar da 100 de ron, alti 10 ron, altii 1000 de euro - in functie de cati bani au in acel moment. 

Si din ce as trai? Si din ce mi-as castiga renumele? Daca seara as imparti-o cu o singura persoana care ar vrea sa manance si sa povesteasca cu mine, in timpul zilei as vinde un preparat dupa o reteta italieneasca care m-a facut sa iubesc un tinut intreg: farinata la felie. Calda, buna, de post, fara gluten si fara lactate. Se distinge dintr-o mie! Este iubita si apreciata de oameni din toate mediile sociale - cu sau fara restrictii alimentare. Farinata musai sa fie acompaniata de o cafea minunata ( sfat pentru cei care vor o afacere in HoReCa: daca este buna si la un pret corect, cafeaua "prinde" ). 

 Cred ca visul meu ar incapea intr-un spatiu de 30 de mp2. Stiu deja de ce as avea nevoie: un cuptor de pizza, cu o capacitate de 6 pizze si o masa de pizza. Aici as face farinata si as pregati ingredientele pentru felurile din meniu. As lua o masina de gatit cu 2 ochiuri: visul este sa gatesc pentru doi oameni deci 2 ochiuri sunt suficiente. Dat fiind specificul acestei afaceri, un singur frigider mi-ar fi suficient, dar as lua un frigider de 700 litri. Si as investi putin mai mult si as lua unul cu 1 usa de sticla - ar fi mai de impact si e folositor  - stii din prima unde mergi cand deschizi usa ( as lua din start si un igienizant pentru frigider - e bine sa il ai de la inceput la tine in bucatarie).  Daca am spus de cafea, bineinteles ca as lua un automat de cafea. Si, pare ca am terminat nu? Gresit - mai este nevoie de o hota de perete, un feliator de mezeluri, o masina taiat de legume - sunt toate foarte utile. In functie de cati bani as avea ramasi, as lua si o masina de spalat vase - pentru mine spalatul vaselor este un chin, asa ca daca pot automatiza ceva, si scapa de 30-60 de minute de frecat, ar fi minunat. Deja am cutitele mele speciale de bucatarie, daruite de un chef bucatar pe care il admir. 

 Pentru masa si cele 4 scaune m-as plimba prin satele uitate din Apuseni, si as cauta acolo, ceva cat mai rustic, cat mai vechi si cu o poveste. Tot ce am nevoie in bucatarie as gasi la GGM Gastro. 

 Iti multumesc cititorule ca ai visat cu mine. Adevarul e ca visele idilice cand gatesti de placere si vin pasarelele sa cant cu tine asemeni Cenusaresei, sunt in 99,99% dintre cazuri doar vise. Daca vrei sa ai o afacere in bucatarie - sa stii ca va trebui sa muncesti. Va trebui sa te aprovizionezi, sa faci inventar, sa pregatesti, sa gatesti, sa cureti - vai, cat va trebui sa cureti: zi de zi si non-stop (asta daca esti ca noi si iti place sa iti respecti clientii - si poate n-ai sa crezi, dar  murdaria asta e pacatoasa rau, se ascunde peste tot, si daca nu o indepartezi la timp, iti strica utilajele) .  Dar, daca esti fascinat de acest domeniu vei fi inundat de bucurie. 

 Cum spuneam: iti multumesc inca o data ca ai visat cu mine.  Parca ma simt si eu putin mai bine cand trebuie sa ma trezesc la realitate, si cine stie, poate ca maine nu imi vor "cadea din cer/proiecte" bani, dar cu siguranta pot sa fac un pas spre a fi mai aproape de visul meu. Stai aproape sa vezi care va fi acest pas, si sper ca peste 2 ani vei ajunge sa mananci " Cu mine"!

P.S. aceasta confesiune a fost provocata de SuperBlog 2021.