Ce am invatat intr-o luna de postat poze pe Instagram?

Ciao la toti,

Acum cateva saptamani m-am decis sa fac un experiment si in fiecare zi din 2018 sa postez cel putin 1 poza pe Instagram si 5 - 10 lucruri pe Instastories pe contul meu : Oana486 ( daca click linistiti sa vedeti ce si cum).
In principiu am contul de Instagram din 2016 dar cred ca nu am pus mai mult de 100 de poze - de fapt stai sa le numar. LOOOOL - am postat fix 99 de poze :)
Aveam undeva la 950 de followeri si urmaream cam 2300 de oameni - prieteni de pe Facebook in marea lor majoritate, dar si celebritati si branduri. Ca obiectiv pe 2018 mi-am propus sa fiu intr-o comunitate de oameni faini pe Instagram, unde sa impartasim idei si poze cu lucruri care ne pun imaginatia sa zburde si mintea sa intre intr-un proces de analiza. Asa ca pe langa postarile zilnice am decis sa interactionez cu oamenii din listele mele, sa dau tag revistelor, influencerilor, sa pun locatia, sa fac boomeranguri etc.


Am invatat ca influencerele bune comunica cu followerii lor ( de-obicei daca dau tag catre Patricia Luiza Blaj,  Fab Muses sau Sanziana Negrea, ele raspund, ceea ce mi se pare super dragut din partea lor) dar revistele precum Elle si Unica nu se uita tot timpul pe Instastories ( Unica nu mi-a dat nici un pic de dragoste, Elle mi-a dat o inima la un comment, dar atat).

Mi-am clarificat foarte mult cum doresc sa arate profilul meu, care sa fie constanta ( asa ca stay close).

Mi-am dat seama ce nu ma pasioneaza - in principiu nu ma pasioneaza postarile gen OOTD ( outfit of the day) , Selfiuri fara numar in ipostaze sexoasa si pozele sexy in general. Mi se pare ciudat sa ai revista ta - ca practic toate bloggeritele si vloggeritele au reviste si seriale despre viata lor, in care sa ai ipostaze atat de intime - in lenjerie sau in pozitii provocatoare. Asta sunt eu, multe fete arata foarte bine facand asta, dar cred ca pozele sexy nu sunt ceea ce ma va apropia de comunitatea pe care mi-o doresc anul acesta. Cei de la Misguided au postat poze neretusate cu manechine cu vergeturi si Instagramul i-a aplaudat, continuarea fiind ca au aparut poze cu vergeturi acoperite cu sclipici auriu. Super tare, sunt pro - am dat si un share pe instastories, dar nu am pus cu mine, momentan nu stiu cat de interesant e pentru cineva sa ma vada pe mine sau altcineva in astfel de ipostaze.

Pozele care mie nu imi inspirau multe like-uri mi-au adus TOP 3 Like-uri si #1 cele mai multe comentarii . Nebunie pura! Asa ca postati, postati, postati - vedeti ce vrea audienta voastra: daca aveti gusturi diferite, poate trebuie sa faceti ceva ca sa va schimbati urmaritorii, sau sa va ganditi : oare de ce nu vad frumusetea in poza aceasta ?

Faceti curatenie in lista. Eu mi-am luat un social tracker care imi arata cine mi-a dat unfollow, cine mi-a dat follow, etc. Mi-e foarte util, pentru ca sunt multi oameni pe Instagram care asemeni mie cauta ceva. Imi dai seama ce cauta fiecare daca prezenta lui pe profilul meu e constanta, nu doar pentru acel "follow back" . Eu am mai dat unfollow si la vreo 500 de conturi ale prietenilor de pe Facebook care nu ma urmareau inapoi, care nu interactionau... cumva erau acolo din greseala ( pe Facebook suntem prieteni in continuare, e doar pentru fi partea dintro comunitate activa pe profilul de Instagram) .

Tot in aceasta luna am avut si primul meu comentariu de semi-hate. Mai tarziu persoana respectiva mi-a dat unfollow. Pentru mine umorul si incercarea de a intelege ce e in mintea semi-haterului au functionat cel mai bine.

Sunt oameni care mi-au dat unfollow. La primii 5 a durut, dupa care mi-am spus: daca ei nu vor sa fie in comunitate, e foarte corect din partea lor sa plece decat sa se simta frustrati sau sa inceapa sa te vorbeasca urat.


Cam atat, deja am o lectie si pentru Februarie - pentru ca azi am realizat ceva, dar pana atunci, see you on Insta :) ( @Oana486)

Francize, The game

Noi ca oameni avem cu siguranta un timp limitat pe Pamant, deaceea cred eu ca ar fi bine sa fie un timp petrecut cat mai placut. Suntem simbioza a trei parti componente: suflet, minte si corp - fiecare cu nevoi diferite si fiecare cu importanta ei. Aceste 3 cercuri se suprapun oarecum cu sufletul ( pasiunile noastre) , mintea ( aici ca una din multele noastre forme de inteligenta - locul unde am cele mai bune performante ) si corpul ( cel care intruchipeaza nevoile noastre primare de bani si ceea ce pot cumpara banii) . Se spune ca cei care isi gasesc intersectia acestor 3 cercuri gasesc Nirvana. Cand il voi gasi pe unul dintre acesti oameni, am sa il intreb daca e asa :) 

Momentan sunt in cautarea intersectarii celor 3 si dupa vreo 2 ani de cautari serioase, am decis ca a venit momentul sa incerc o abordare diferita, putin ludica. Acum 6 ani am ajuns in domeniul vanzarilor din cauza unui joc pe calculator castigat. Acest joc era o simulare manageriala, unde, pe parcursul unui an aveam diferite taskuri: lansam produse, faceam bugete, decoram vitrine - totul intr-o simulare foarte reala.

Cred ca jucam jocuri din cand in cand, dar nu ne asteptam sa ne schimbe viata, desi, daca am gandi mai profund, am realiza ca noi, in primii ani, am invatat prin jocuri - si inca ne place acel sentiment. Psihologic vorbind, jocul pentru adulti - ca e simulare manageriala, ca e roll play - jocul e un spatiu sigur, in care putem gresi - pentru ca in viata reala sa fim mai pregatiti.

Cand am auzit ca proba a 5-a a competitie SpringSuperBlog 2017 presupune un joc virtual, am zis ca e momentul sa imi schimb din nou viata. Provocarea anului 2017 este sa imi deschid o franciza - pe care sa o cresc cat mai mult.

Va invit sa vedeti cum  a crescut franciza Tucano Coffee in Oradea. Despre mine trebuie sa stiti ca pana in 2014 nu beam cafea - ba chiar eram impotriva ei. Ajunsa intr-o calatorie de afaceri la Chisinau am intrat la MallDova sa beau o apa. Acolo, in mijlocul parterului, era o ...o... o Jungla.

Si aveau cafea cu "cannabis". Bine - trebuie sa incerc. 

Si a fost o experienta deosebita. Mi-am facut poze, m-am minunat, cafeau avea spuma: m-am indragostit de brand. De cafea in general mai putin, dar de conceptul Tucano Coffee, da. Cand am auzit ca s-a deschis la Brasov o cafenea Tucano - am mers din Cluj de 2 ori pana acolo sa mananc o prajitura.

Simularea presupune alegerea unei francize dintr-o lista. Erau cam 4 cafenele si inca peste 30 de francize din alte domenii - dar pentru mine numele Tucano Coffee era unica alegere posibila.

M-am mai uitat si la celelalte, dar asta imi doream. De ce? Pentru ca mi-a placut atat de mult ceea ce am simtit incat am dorit sa fac ceva identic. Partea frumoasa la franciza e ca platesti pretul corect pentru know-how, nu sunt probleme juridice ca "furi ideea" etc. Am pornit catre studiul de fezabilitate si am facut cu proprietarii Tucano Coffee un plan pe termen lung : cu totii ne dorim ca brandul sa devina cat se poate de faimos - pentru ca poate. Planul presupunea diferite activitati de marketing : de la reducere de 50% la cuplul Cafea+Prajitura de Dragobete, cate o cafea to go la fiecare prajitura luata la pachet in Decembrie - pana la activitati permanente in locatie: happy hours de la 11-15 pentru bunici si nepoti de luni pana joi : discount de 20% la cafea si ceai. E fantastic sa lucrezi cu Ruslan si Andrei - pentru ca nu mai e doar afacerea lor, e si a mea.

Dupa ce am facut un stagiu de pregatire la Chisinau - unde am facut de toate : de la barista la contabilitate etc - am plecat spre Romania pentru implementare.

De mult doream sa ajung acasa la Oradea si sa am oaza mea de liniste. La un oras de 200.000 de locuitori si 300.000 de turisti anuali ( inclusiv Baile Felix si 1 Mai), cred ca exista potential : si am avut dreptate : zilnic aveam intre 300 si 600 de clienti care erau atrasi de produsele unice - despre care aflasere de la oameni care devenisera pasionati de brand ca si mine.

Planul presupunea ca daca ajung la profit net de 50.000 de euro anual, sa pot sa am MasterFranciza pe toate judetele din Transilvania mai putin Cluj. 

La mine a fost "a match made in heaven" deoarece eram innebunita dupa brand, piata din Oradea avea potential si eu aveam banii necesari ( in joc) . Ma pricep cat de cat la vanzari si din aceasta cauza am avut curajul.
Recunosc ca in mod normal nu m-as fi gandit sa ma uit la o franciza atat de scumpa - pentru banii pe care ii am si cu care sunt obisnuita; totusi - cum spuneam mai sus - jocul este un mediu sigur unde poti sa gresesti si sa inveti sau iti poti demonstra ca ai potential si ca implicit ai ales o franciza profitabila. Mereu mi-am dorit o cafenea: oamenii sa vina si sa se simta bine, sa plece multumiti si sa revina cu clienti noi. Mi-am dorit ceva al meu 100% dar care sa fie ca al lor - si prin franciza mi s-a dat mai mult decat am sperat. Have a look - poate o oportunitate de afacere formidabila se regaseste in lista de francize de succes de pe Francize.ro

Poza cu diagrama a fost luata de aici.

To the be the best

Acum cateva zile am primit o provocare : in cadrul probei numarul 4 de la SpringSuper Blog, eram invitata sa vorbesc despre experienta avuta cu procesul de invatare al limbii engleze. In afara de cateva gafe monumentale mai vechi ale unor "vedete", de unde si titlul acestei postari, nu mai cunosteam situatii care sa necesite o interventie de urgenta. Pana astazi. 

Poate ca cei care astazi ati deschis radioul sau Facebook-ul sau ati trait :) ati auzit despre o despre o anume Lia ( Olguta) care ne-a adus in atentia intregii lumi cu felul ei de a vorbi limba engleza.  Nu stiu ce e in mintea ei - dar cred ca am mai intalnit  oameni ca ea: oameni care sunt foarte buni in ceea ce fac – si nu suporta ideea de a gresi – chiar si in fata unui profesor – prin urmare, prefera sa nu invete. Poti sa ii spui ceva? Da – ca exista o solutie.

Solutia este sa te ierti pe tine daca nu te-ai nascut nativ sau talentat la limbi straine, sa ii ierti pe parintii tai ca nu te-au trimis la o gradinita in limba engleza - poate nu au stiut sau nu au avut bani, sa ii ierti pe cei care au introdus filmele dublate si sa te feliciti pentru decizia de a te uita la televizor la filme subtitrate. Stiu, par lucruri minore dar au un impact fenomenal. 

Eu sunt una dintre putinii copii norocosi ai anilor `90 care au invatat engleza cum trebuie: la gradinita aveam cursuri de engleza, la televizor urmaream programe in limba engleza si cu mama mea care era traducator roman-englez faceam ore de engleza. Ma uitam la desene animate si invatam. Aveam la scoala scenete in engleza si aveam si cu mama program artistic. Pur si simplu totul venea natural. Cam prin clasa a 3-a am realizat ca imi vorbesc mie insami in gand in engleza. Mie mi-a venit totul natural, dar tatalui meu nu. El a invatat rusa si franceza la scoala - iar in anii `90 americanii investeau foarte mult in firme de proiecte in Romania si tatal meu era un inginer foarte cautat, dar nu se descurca prea bine la capitolul de comunicare in engleza. Sa invete engleza cu profesor iesea din discutie pentru el pentru ca nu avea banii necesari,  sa invete engleza cu mama mea era imposibil deoarece aveau stiluri diferite de invatare/predare asa ca i-a ramas o singura optiune : sa invete engleza singur. 

Asa au aparut in biblioteca noastra o multime de carti "English 1,2,3" , "Learn English in 40 days" si cate si mai cate. La un moment dat chiar a fost chemat de catre un grup de Adventisti sa invete gratuit. Dar toate aceste metode nu erau ceea ce ii trebuia lui : el avea nevoie de termeni stiintifici, sintaxa, intelegerea limbii si cineva care sa il inteleaga pe el. Dupa vreo 20 de ani de incercari, acest lucru s-a intamplat cand s-a mutat la o firma noua care au inteles nevoia seniorilor ( asa li se spune prin multinationale angajatilor peste 55 de ani) de a avea cursuri de limba customizate. 

Imi pare rau ca tatal meu a trecut prin 20 de ani de stres deoarece nu am gasit o varianta care sa aibe tot ceea ce ii trebuia lui. 

Mi-am povestit aceasta experienta - din prisma celui care sufera stand pe margine, vazand cum un om drag se chinuie sa invete limba engleza, cu speranta ca poate vreodata,  o Lie oarecare sau o Lia Olguta va citii randurile mele si va avea curajul sa greseasca in fata ei si a unui profesor ( de engleza) pentru a putea sa creasca.

P.S. Discursul Liei Olguta - va invit sa il urmariti. Mesajul era chiar bun...