Cand vorbesc singura despre BlogAwards cu o boxa Allview

Aveti vreodata nevoie de sfatul unui expert? Si din cand in cand - adica mai aproape tot timpul - si chiar atunci cand e ceva foarte important si arde, fix atunci sunteti singuri in camera.

Da, stiu, si mie mi s-a intamplat de foarte multe ori acest lucru. In ultima vreme am inceput sa ma ocup mai mult de blogul meu si imi doresc foarte mult sa creasca - deci, de cele mai multe ori mi-ar placea sa fie cineva experimentat langa mine care sa-mi spuna: "Schimba fontul." "Pune poza asta aici, da, un pic mai la dreapta." "Optimizeaza SEO."

Mi-as dori sa fie acolo langa mine si sa-mi spuna: "Am avut vreo 10 articole pe care nu le citea nimeni, si al 11-lea a ajuns viral."

"Cum ai facut asta?' ar veni intrebarea mea...

Cred ca orice blogger e ca un sofer de la Formula 1: succesul lui se bazeaza pe functionarea perfecta a unei echipe. Adica el scrie articolul, dar mai are nevoie de un alter-ego care sa se documenteze, unul care sa pagineze, unul care sa urce articolul etc.  Eu am gasit o comunitate care chiar daca nu lucreaza pentru mine, este gata sa ma ajute cu raspunsuri la eventualele intrebari: comunitatea bloggerilor din Romania. Cum dai / te cunosti cu bloggerii? Participi la concursuri pentru bloggeri si pastrezi legatura in offline. E distractiv sa stai cu bloggerii la o poveste, puncte diferite de vedere - dar totusi stii ca aveti macar o pasiune comuna.

As vrea sa ii am mereu alaturi de mine - dar daca nu, as vrea sa fie o Boxa Bluetooth Allview V-bass pe care sa o intreb: "Ce este un blogger bun" . Ce mi-ar raspunde boxa? Nu stiu, dar as vrea din

tot sufletul sa aflu. Mi se pare o boxa desteapa, care pare ca stie lucruri - sau cine stie, poate i le sopteste Amazon Alexa Voice. Daca aflu, va spun si voua - si daca aflati voi, sa imi spuneti si mie. 

Mama mea a implinit 56 de ani

Sunt una dintre persoanele cele mai norocoase din lume pentru ca Elene Georgeta este mama mea. Cu zambetul ei lumineaza toata camera si imi face zilele mai bune. Mama mea a facut sport de performanta in liceu si e o fire energica, dar anii s-au adunat si la ea in portofoliu si nu mai face chiar toate lucrurile pe care le facea inainte. Genunchii ei nu mai sunt ca pe vremea cand facea handbal, dar dorinta ei de a traii viata din plin e de 2 ori mai mare. M-am gandit ce as putea sa ii ofer ca sa ii fac zilele mai frumoase. Daca stam sa ne gandim, 56 nici macar nu e o varsta asa de inaintata, adica Madonna are 58 de ani si merge pe 59. Da, varsta e doar un numar, problemele de sanatate in schimb sunt reale, dar exista si solutii.
Va spuneam ca intamplator am avut o intalnire cu viitorul cand prin fata mea, intr-o intersectie aglomerata, a trecut un domn pe un Ninebot One: omul emana putere, calm, control - si cel mai important pentru el si sufletul lui era ca nu avea nici o problema cu traficul. Mi-ar fi placut sa fie mama mea in locul lui. Cum era: o doamna, de 115 Kg sa mearga pe dealurile Clujului lejer, pe un vehicul futurist?

M-as fi bucurat mult ca mama mea sa aibe curajul sa incerce un Segway, dar am gasit ceva ce isi dorea foarte mult: o trotineta electrica. Mama are o trotineta traditionala si inca merge cu ea maxim un kilometru pana la super market. Problema este la intoarcere, cand are plasele cu mancare: nu poate sa mearga, sa isi pastreze echilibrul si la final, sa urce 2 etaje cu o trotineta de 12 kg, pentru ca are probleme cu coloana vertebrala. Eu am ales, pentru corpul ei o trotineta electrica Booster : imi place foarte mult culoarea - si ma incanta autonomia: astfel, mama mea poate sa aduca si mancarea si trotineta acasa. Pentru mintea mea, acest confort psihic este de nepretuit. Trotineta in sine costa 3290 si vine echipata cu o geanta pentru incarcator ca oricand sa poata pleca intr-o mica aventura. Veti gasi pe Wheel-e si modele mai accesibile in functie de buget si pe culori diferite in functie de preferinte. Sugestia mea este sa aruncati o privire in magazinul de gadgeturi de mobilitate, deoarece acum vine randul nostru sa avem grija de parinti. Asa cum mama mi-a fost alaturi cand m-am dat prima oara pe trotineta, si mi-a oblojit ranile, asa imi doresc si eu sa fiu alaturi de ea.

Voi ce parere aveti despre acest cadou neobisnuit?
Astept comentariile voastre,
Cu drag,
Di 

Viitorul e aici

28.04.2017. Cluj. Intersectia strazilor Constantin Brancusi cu Delavrancea. Masini multe, nimeni nu te lasa sa intri pe strada principala. Pentru sufletul meu trag aer in piept si imi spun sa astept, sa nu injur pe nimeni ca se va elibera in curand. Si se pare ca universul a dorit sa imi spuna cate ceva: din vale venea un barbat la costum, pe un fel de roata alba. Pur si simplu am ramas fascinata si nu am apucat sa fac nici o poza. Stiti filmele acelea futuriste unde vehiculele sunt desprinse din imaginatia noastra si au leduri drept luminite? Asa mi s-a parut si acel moment. 

Pentru mintea mea am inceput sa caut ce fel de vehicul ar putea sa fie. La cautarea mea de "vehicul futurist", prietenul nostru de nadejde Google mi-a returnat un site: Wheel-e. Am intrat si intradevar ceea ce vazusem avea un nume: Ninebot One ( By Segway). Eram super incantata si am inceput sa citesc mai departe si am vazut ca sunt foarte multe schimbari fata de copilaria mea, nu de alta dar eu am avut o trotineta pe care am upgradat-o la o bicicleta. 

Daca va uitati la poza de sus veti vedea ceva ce pare a fi o bicicleta. Desi imi place cum ganditi, aceasta este o bicicleta electrica. Da, ce se mai povestim de Ninebot One care parca ca e desprins dintr-o alta realitate, cand pe noi si o bicicleta ne poate pacalii.

Daca ne uitam putin pe langa noi vedem copii de 6-7 ani cu hoverboard-uri ( stiu si cum se pronunta, si cum se conduce) . E un moment in care tristetea si fericirea se imbina, adica suntem bucurosi ca generatiile viitoare vor stii mai mult decat stim noi si suntem tristi ca noi parca nu mai putem tine pasul. Noroc ca sunt altii pasionati de aceste tehnologii si ni le explica si noua. De pe situl celor de la Wheel-e am aflat foarte multe informatii utile si despre trotinete electrice ( va propun un articol separat pe acest subiect) si am aflat termeni noi : "transportatoare personale". Pentru corpul meu, posibilitatea unui astfel de transportator personal, este foarte buna: adica pot sa imi lucrez mai multe grupe de muschi in timp ce "sunt transportata" , asta intorcand capetele tuturor pe strada.

Poate lucrul cel mai surprinzator au fost preturile si faptul ca pe Wheel-e se gasesc si piese de schimb. Pretul celor 2 produse mentionate in paragrafele anterioare este ...( drum roll) sub 1000 de euro : adica bicicleta este momentan 3800 de ron si "rotita" 3300 de ron. Mi se pare o afacere foarte buna sa te poti deplasa in voie prin oras, fara sa mai fi "blocat" intr-o singura pozitie in masina.

Va invit sa imi spuneti parerile voastre despre Wheel-e si produsele lor.
Cu drag,
Di

Viata buna

M-am gandit de foarte multe ori ce viata frumoasa am eu - si acesta este si unul dintre motivele pentru care m-am apucat de blogging : sa impartasesc tuturor momentele frumoase de care fiecare are nevoie pentru a continua.

Adica, ce e chiar asa de frumos in trairile mele?
Nimic, doar cum le vad eu. Glumesc. Am un iubit super romantic care imi face mereu cate un gest dragut, am o iubitoare si viata ma pune in diferite situatii placute.  Viata, sau eu.
De exemplu azi, am ales sa ma inscriu intr-o competitie pentru bloggeri. Ce e aia? Acolo e locul unde cei ca mine, pasionati de scris, pot sa isi exerseze talentul in diferite provocari. Va propun sa imi urmariti evolutia la probele din Primavara BlogAwards 2017 si eu va tin la curent cu premiile sau ma rog, orice mi se pare interesant si face viata buna.

Sa ne citim cu bine,

Cartea vietii

Mereu mi-am dorit sa am o viata interesanta care sa ii inspire pe ceilalti si cred ca pana la 30 de ani am adunat ceva experiente interesante. Ca atunci cand am plecat in Germania cu 100 de kg de bagaje fara sa stiu unde ma va lasa autocarul sau ca atunci,intr-o subseara de vara, cand mi-am vazut visul implinit si am intrat la cel mai bun liceu din judet. 

Toate aceste experiente le-am pus intr-o carte ce poarta numele acestui blog :"Pentru Suflet, minte, corp" - are 2 volume, a cate 200 de pagini fiecare, legate cu o inchizatoare cu nasture . Eu imi vad cititorul  stand pe un  leagan, cu sufletul umezit,  un om capabil sa rupa cartea de nervi doar ca sa o puna la loc pentru a vedea ce patanii am pus pagina urmatoare. 

Ma gandea sa dau cartea gratuit, adica pretul sa acopere doar cheltuielile de tiparire si scriere - nimic mai mult. Pana la urma eu am scris aceasta carte pentru sufletul meu, pentru mintea mea si pentru corpul meu - si m-as bucura daca cel care o va avea in mana va creste citind-o, si va ajunge sa fie un fel de Dictionara, doar ca in loc de a merge la litare "E" pentru a vedea ce inseamna (a) etira, cititorii vor merge ca sa vada "enigmele" din viata mea. Pana la urma eu imi doresc sa educ oamenii spre a-si gasii drumul fara sa ii incurce pe ceilalti. Nu e aceelasi lucru pe care il fac artistii populari care predau procesul de incondeiere?  Pana la urma am decis ca as vrea sa imi cumpar o garsoniera cu banii de carte - si o garsoniera costa cam 30.000 de euro, cu tot cu mobila. Ar trebui sa gasesc vreo 30.000 de cumparatori care sa plateasca un euro in plus pe langa costurile de tiparire, scriere, distribuire etc. Eu inca am in minte garsoniera mea de vis: as avea o muscata frumoasa, frumoasa la geam si de Pasti as putea gati linistita pasca si drob, pentru ca ar fi casuta mea, cu regulile mele, nu cu regulile altora. 

Si cum pot eu sa gasesc acesti 30.000 de cumparatori? Ok - stiu, ma folosesc de o campanie in on-line, ma inteleg cu 4 SuperBloggeri si facem ceva frumos. Ma gandeam ca pentru mine, cei mai apropiati 4 oameni din Blogosfera care sa aibe un public care sa rezoneze cu tinta mea, sunt: 

- Dana Lalici - care are un stil de a scrie superb si are o poveste de slabire care m-a inspirat de multe ori cand corpul imi zicea la 1 noapte "cartofi prajiiiiiiittiiii cu caaaaarne"

- Bianca Alexandra Biziiac, o prezenta foarte feminina, cu sau fara esarfa, care este exact liantul dintre mine si comunitatile frumoase de girly girls

- Alina Gheorghe, o femeie cu suflet maaaaare, care pur si simplu te inspira sa continui: inca nu stie, dar mi-a fost fara sa vrea mentor la aceasta carte ( oare daca ii spun asta imi face un discount la pachetul de promovare sau ma pune sa ii dau redevente din incasarile cartii?...sau, se poate sa facem francize la carti?) 

- Emil Calinescu - un om care este sinonimul cuvantului "cultura" pe blogurile in limba romana. Conteaza sa spuna si el o vorba buna despre mine. 

Imi plac pentru ca nu sunt clovni si ies din chenar. Cred ca vom face o treaba buna. Va spun cifrele la final.

Cuvinte jucate cu ocazia SpringSuperBlog 2017

Dar avem si calitate?

Iarna aceasta am fost la farmacie de mai multe ori decat am fost in ultimii 10 ani la un loc. Si in aceste multe vizite am vazut cel putin 10 feluri de ulei de argan. 5 ron pe 10 ml, 8 ron pe 10ml, 15 ron pe 10 ml si lista poate continua. 

Suntem asaltati din toate partile de produse minune cu ingrediente naturale. O fi bine, o fi rau? Depinde. In ultimii ani trendul produselor de frumusete este sa mearga spre extracte naturale, sa revina catre retete bio. Conform Google Analytics uleiul de argan este in top 3 ingrediente cautate intr-un produs de frumusete. Acesta este trendul si nu se va schimba peste noapte. Putem alege sa ne adaptam lui sau sa fim impotriva. Totusi, aceasta cerere extrem de mare de ulei de argan poate sa insemne un lucru: unii vor incerca sa profite. Adica, sa va povestesc putin despre uleiul de argan : copacul de argan creste in Maroc, unde femeile, in general, culeg nucile de argan, le usuca la soare, le decojesc si le preseaza la rece pentru ca din aproximativ 40 de kg de nuci se obtine un litru de ulei de argan. Va dati seama care este costul producerii unui litru de elixir magic.

Astfel au aparut multe marci care au "ulei de argan". Dar cat ulei de argan au? O picatura, doua, trei? Eu nu sunt chimista si nu stiu de cat ulei de argan au nevoie pielea si parul meu. Stiu doar cate lucruri bune mi se pot intampla daca folosesc produse cosmetice cu acest ingredient: pielea devine mai frumoasa, hidratata si nu se mai exfoliaza, parul devine mai stralucitor si mai sanatos etc. Pentru a suplinii aceasta lipsa a mea  ( sunt istoric de formare, nu chimist), am decis sa merg pe o reteta destata de majoritatea romanilor: am ales o marca de incredere - Farmec. Recent, clujenii au lansat o noua gama de produse pe baza de extracte naturale, cu tot felul de incrediente fabuloase: bambus, orhidee, grau si urzica si, celebrul lichid de aur, uleiul de argan.

Sunt foarte tentata de toate produsele, dar cea mai interesant mi se pare crema gel matifianta cu bambus - stiu ca am povestit enorm de mult despre argan, si aici era logic sa mearga raspunsul meu, dar nu am rezistat tentatiei : suna prea bine numele acestui produs ( o crema matifianta, cand toata lumea vrea un ten cat mai aproape de cel al vedetelor pare ceva ireal) . Totusi, daca nu era arganul unul dintre ingredientele gamei, nu ajungeam la crema mea cu bambus :) , adica sa fim seriosi : eu
sunt femeie, nu ursulet panda ca sa fiu pasionata de subiect.

Eu va invit sa le vedeti pe toate: veti gasi produse pentru intreaga familie. Deoarece locuiesc in Cluj, sunt destul de norocoasa sa am 3 magazine Farmec si 1 Gerovital prin preajma, pe care sa le vizitez  sa si iau produsele in mana, sa citesc, sa intreb, sa probez - dar sigur trebuie sa fie un magazin si langa voi - unde puteti sa primiti un diagnostic personalizat si, de ce nu, util.

Am pus aceste pareri pe blog pentru Spring Super Blog 2017

Vara mea din iarna trecuta

O poza face cat 1000 de cuvinte, si-atunci, 1000 de cuvinte cat fac? Mereu m-au pasionat echivalentele si simbolurile, lucrurile care se ascund in spatele evidentului. Si cred ca sentimentul era reciproc, pentru ca toata viata mea lucrurile iesite din tipar m-au cautat, mi s-au aratat, au fost profesorul de care am avut nevoie. Veniti cu mine in randurile urmatoare pentru a vedea o poveste devenita lectie de viata. 

Era Ianuarie 2016, Bucuresti, zapada si amintiri cat cuprinde. Cu un an inainte eram in Sri Lanka unde era cald si foarte bine, oamenii se purtau dragut cu mine si ma priveau cu respect. Zi de zi mancam ceva nou si exotic, inotam pe o plaja diferita, vedeam animale despre care nici nu stiam ca exista. Fusesem intr-un proiect caritabil si am ramas cateva zile in plus pentru a descoperii cultura si oamenii acelei insule care m-a cucerit iremediabil. 

Cu amintirile un ierni fierbinti pe un alt continent, am acceptat deplasare in Capitala pentru reuniunea anuala a firmei la care lucrez. Acolo am gasit oameni stresati, fara locuri de parcare, circulatie ingreunata si intr-un final am ajuns la hotel: Athenee Palace Hilton Bucharest. 2015 fusese un an bun asa ca urma sa fim cazati intr-o locatie de lux. Impreuna cu o colega imparteam un Twin Guest Room - si eu am ajuns prima, asa ca am gasit pe televizor : "Welcome Ms. Diana." Deja incepea sa se mai compenseze drumul lung de la 5 dimineata, dupa o noapte nedormita. La micul dejun aveam o doamna care ne gatea omleta dupa preferintele noastre, aveam un bufet suedez pe placul oricui, personalul hotelului era mereu zambitor. Mama mea era mandra de mine: traiam sperantele ei pentru mine: prin munca mea am ajuns sa stau in cele mai bune hoteluri din tara. 

Iar eu ma bucuram la maxim de lux, explorand fiecare colt al hotelului. Vazusem eu ca liftul spunea ca exista ceea ce se numeste "Executive Lounge" la ultimul etaj. Asa ca m-am dus sa il vad, fara sa stiu ca in mod normal nu as avea acces. Si chiar cand am ajuns la usa, un domn a iesit si mi-a deschis. Si am intrat. Luxul ajunsese la superlativ. Tartine cu somon la 22 noaptea, sucuri proaspete - dar mai mult de-atat, privelistea. Am iesit afara pe balcon sa vad Bucurestiul noaptea. Terasa era acoperita de o zapada virgina, curata, orasul era luminat. Aceste clipe mi-au adus aminte de vara mea din iarna trecuta cand ma asteptasem sa vad saracie lucie in Sri Lanka, dar am gasit o tara minunata, cu o bucatarie fix pe placul meu si cu oameni extraordinar de primitori  ( cateodata chiar ma simteam de parca eram acasa). In clipele acelea cand realitatea se imbina cu amintirea, am apasat pe camera foto - si s-a salvat aceasta poza, care pentru mine, are de toate: lumini romantice, atmosfera si cateva lectii de viata. 

Prima lectie este : Cauta mereu ceva nou si vei fi uimit. Camera mea de hotel, piscina, restaurantul erau foarte frumoase si suficiente pentru multi. Dar eu mi-am dorit macar sa vad ce inseamna "the best" pe care il avea hotelul de oferit.

A 2-a lectie : Fii mereu pregatit sa accepti sansele care ti se ofera. Eu mi-am dorit sa ajung in Executive Lounge si "Universul a conspirat la dorinta mea", facand ca un domn galant sa imi deschida chiar atunci usa ( am revenit si a 2-a zi, sa mai petrec putin timp in lounge, dar nu a mai fost nimeni care sa imi fac "upgrade"). La fel si cu proiectul umanitar in Sri Lanka : la o poveste, un amic m-a intrebat: vrei sa mergi sa predai engleza in Sri Lanka, la un orfelinat? Vreau. Si restul au fost detalii de rezolvat pe parcurs.

A 3-a lectie: Traieste in prezent ca se te poti bucura de el. Daca ati fost macar o iarna in Bucuresti stiti de ce toata lumea se plange: mizerie in exces, strazi secundare blocate de zapada, frig, vant etc. Sejurul meu din Sri Lanka fusese fenomenal: mancarea mea preferata, clima mea ideala, simteam totul foarte familiar, desi eu venisem doar cateva zile. In ianuarie 2016 aveam 2 variante: sa stau sub plapuma in camera si sa-mi "plang de mila" ca nu mai sunt la malul Oceanului sorbind dintr-o nuca de cocos sau puteam sa aleg sa ma bucur de ceea ce mi se ofera. Aceasta poza imi confirma inca o data ca Bucurestiul este intradevar micul Paris si ca romantismul este la el acasa, chiar si sub 50 de cm de zapada. 

Lectia a 4-a : Treci de suprafata pentru a vedea in profunzime. Sri Lanka era considerata un loc sarac - care m-a fascinat prin frumusetea ei si caldura oamenilor. Bucurestiul nostru blamat inca mai are locuri pline de farmec ascunse privirilor celor neatenti. 

Cam asta a fost povestea mea prin prisma pozei mele preferate, redata in cadrul Spring Super Blog2017, ca raspuns la provocarea celor de la Momondo. Anul trecut cu siguranta ati vazut un videoclip care ne spune ca desi nu se vede cu ochiul liber, suntem destul de conectati unii cu altii, iar dovada se gaseste in ADN. In 2017 clipul si concursul ( The DNA Journey) revin in Romania cu
premii foarte interesante: kituri ADN care iti vor spune multe lucruri despre tine si chiar bilete de avion pentru a vedea locurile din care iti tragi radacinile. 

Si acesta nu este singurul lor concurs COOL. Foarte multe firme si situri de turism fac marketing - dar eu rezonez mai mult cu concursurile lor  - mi se pare ca sunt pentru genul meu de om :) 

Cadrul de mai sus a adus lumina, desi era intuneric afara. Pentru voi, care au fost pozele care au facut claritate in mintea voastra?